O,  dar-ar Dumnezeu să dispară din lume păcatul! Pământul ar deveni rai. Îmi veţi spune: Este posibil ca un om să rămână fără de păcat? Nu, desigur.

Dar pentru aceasta Hristos a dat pocăinţa, prin care iartă păcatele. Şi orice om în lumea aceasta a alunecat, dar nu deznădejde! Ce să facem?!

Citeşte şi:  Despre Vămile văzduhului în viețile sfinților

Ca paralizatul să alergăm la Hristos, ca desfrânata să plângem, ca tâlharul să ne pocăim. Să spunem: Hristoase, iartă-ne! Şi dacă o vom spune din inimă, atunci din ceruri se va auzi: „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”.

Copilul meu, iau un burete şi şterg păcatele tale şi ai grijă ca de acum înainte să nu mai păcătuieşti; să te păzești de păcat așa cum te păzeşti de şarpe (vezi Ecclesiasticul 21, 2). „Fugi și mântuiește-te”.

Citeşte şi:  Monahul și femeia

SURSA: VOLUMUL 21 DIN SERIA “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”