Şi pentru Sfânta Liturghie, să ştii lămurit că nu-i destul să stai la biserică numai cu trupul, ci şi cu mintea și cu tot sufletul și cu evlavie multă.

Să nu grăieşti cu nimeni, ci să iei aminte cu frică şi cu cutremur mult, având mintea pironită pururea la prea curatele și Dumnezeieștile Taine care se săvârșesc la Sfinţitul Altar.

Vai, celor fără de minte care vorbesc şi grăiesc necuviinţe în biserica Domnului, tulburând  slujba. Şi mai ales unii lipsiţi de evlavie care cântă şi joacă la sărbătorile Sfinţilor, şi nu simt, nebunii şi orbii, fărădelegea lor.

O, necucernicilor şi nelegiuiţilor și urmăritori ai diavolilor și poftelor lor! Ce mulțumire o să aibă Sfântul acela, că-i duceți o făclie sau o altă făgăduință, apoi, nu numai că nu stați la Sfânta Slujbă precum sunteți datori, ci jucați afară?

Creștinii cei evlavioși împreună cu preoții să cânte în biserică slăvind pe Domnul, și voi cei fără de minte, să serbați din afară  pe diavoli, și să-i bucurați cu dansuri și cântece și cu alte fapte elinești, cum făceau închinătorii de idoli în zilele cele vechi? Creștini să vă numească cineva pe voi? Mai bine ar fi de ați fi ședea la casele voastre, decât să nădăjduiți că ați mers spre slava Sfântului aceluia, ca să-l aveți ajutor sufletului vostru.

Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor – fragment