310. Iunie 13/26, 1981 Sf. Trifilie din Cipru

Dragă părinte Michael [Azkoul],
Hristos în mijlocul nostru!

[…] Ne cereți cooperarea pentru ceea ce pare a fi un „studiu aprofundat” al Fer. Augustin. Mă întreb cu adevărat despre valoarea unui astfel de studiu – pentru cineva care dorește să expună sursa „influenței apusene” în teologia ortodoxă, această analiză detaliată în sine pare atât de teribil de apuseană! Dacă încercați să găsiți locul adevărat al (Fer.) Augustin în Biserica Ortodoxă, cred că abordarea dvs. nu este corectă. Se presupune că noi, “modernii”, suntem cei care putem face acest lucru – că putem „ști mai bine” decât oricine din trecutul ortodox. Nu cred. Am o neîncredere profundă față de noi toți care scriem pe subiecte teologice astăzi – suntem mai mult sub „influența apuseană” decât oricine mai înainte și cu cât suntem conștienți de aceasta mai puțin, cu atât mai respingător devine „apusenismul” nostru. Întreaga noastră abordare rece, academică și, deseori, disprețuitoare față de teologie este atât de îndepărtată de (Sf.)Părinți, atât de străină față de ei. Să recunoaștem acest lucru și să încercăm să nu fim atât de ingamfati (și eu vorbesc și pentru mine).

Citeşte şi:  Dacă rămânem statornici în mărturisirea noastră, vom fi mărturisitori chiar și fără să ne dăm seama

[…] Cred că „vânătoarea de erezii” asupra (Fer.) Augustin dezvăluie cel puțin două erori majore la învățații ortodocși de astăzi, care o urmăresc:

1. O insecuritate profundă față de propria lor Ortodoxie, născută din incertitudinile timpurilor noastre, trădarea ecumenismului și propria învățătură pur apuseană. Aici (Fer.) Augustin este un „țap ispășitor” – îl lovește destul de tare și dovedește cat de ortodocși esti chiar tu insuți!

2. O conștiință sectară incipientă – în atacul atât de amar al (Fer.) Augustin , nu numai că atacă întregul Vest ortodox al secolelor timpurii, ci și un număr mare de gânditori ortodocși din secolele recente și de astăzi. Aș putea să vă numesc episcopi în Biserica noastră, care gândesc ca (Fer.) Augustin in mai multe puncte – sunt ei, atunci, tot „eretici”? Cred că unii dintre anti-Augustinienii noștri se apropie de această concluzie și, astfel, aproape de schismă și formarea unei secte „ortodoxe” care se mândrește cu corectitudinea opiniilor sale intelectuale. O serie de oameni au părăsit deja Biserica noastră rusă în străinătate pentru Mateiți (grupare Vechi Calendarista greaca-n.trad.), după ce au fost infectați cu această conștiință (nu doar asupra problemei lui Augustin – Mateiții sunt mai pro-Augustin decât oricine din Biserica noastră – ci peste întreaga idee de ” corectitudine intelectuala”ca ideal). Eu însumi nu sunt un mare admirator al doctrinelor lui Augustin. El are într-adevăr „super-logicitatea” apuseană pe care Părinții Răsăriteni nu o au (aceeași «superlogicitate» pe care criticii (Fer.) Augustin o manifestă astăzi atât de abundent!). Unul dintre principalele lucruri atrăgătoare și ortodoxe despre el este simtirea sa ortodoxa, evlavia, iubirea față de Hristos, care reiese atât de puternic din lucrările sale non-dogmatice, cum ar fi Confesiunile (părinții ruși iubesc, de asemenea, Solilocviile).

Citeşte şi:  V-ați întrebat vreodată de ce Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună?

Pentru a-l distruge pe (Fer.) Augustin, așa cum criticii de astăzi încearcă să facă, este de a ajuta la distrugerea aceastei evlavii ș ai dragostei pentru Hristos – acestea sunt prea „simple” pentru intelectualii de astăzi (chiar dacă ei pretind a fi „evlavioși” în felul lor). Astăzi este (Fer.) Augustin; mâine (și a început deja), atacul va fi asupra episcopilor și preoților „simpli” ai Bisericii noastre. Miscarea anti-Augustin este un pas spre schisme si alte tulburari in Biserica Ortodoxa.

Citeşte şi:  De ce Biserica a rânduit slujbe de pomenire de obște şi milostenie a tuturor celor din veac adormiți?

[…] Eu însumi mă tem de inimile reci ale „corectului intelectual” mult mai mult decât orice eroare pe care ați putea-o găsi la (Fer.) Augustin. Simt în aceste inimi reci o pregătire pentru lucrarea lui Antihrist (a cărui imitație a lui Hristos trebuie să se extindă și la „teologia corectă”!); Simt în (Fer.) Augustin dragostea lui Hristos.

[…] P.S. Un punct important pe care nu l-am specificat în scrisoarea de mai sus – critica extremă a lui Augustin arată o asemenea lipsă de încredere în Părinții ortodocși și episcopi din trecut care l-au acceptat ca Părinte (inclusiv întreagul Apus ortodox înainte de Schisma). Această lipsă de încredere este un simptom al răcirii inimii timpurilor noastre.

Letter 310