(Am folosit aceste denumuri nu pentru ca i-aş da dreptate teoriei lui Darwin sau că aş considera omul un animal, sunt doar denumiri metaforice, ambele citiţi şi veţi înţelege în text)

De fapt prin acest articol nu vreau să lovesc în cineva anume sau să impun anumite păreri pe care nu toţi le agrează, dar nici nu reuşeşti să exprimi toate gîndurile care trebuiesc încă pregătite. Aş dori doar să vedem şi o altă latură a lucrurilor, una evidentă dar pe care o mulţi scăpăm ori de cîte ori ne trece pe lîngă noi.

Omul modern are o serie de atribute şi calităţi care îl fac deosebit de ceilalţi semeni ai săi de-a lungul vremii. Aceste atribute sunt lucruri simple fără de care aprope că n-ar putea trăi, obiecte sau accesorii care doar cîţiva ani în urmă erau obiecte de lux şi nu toţi puteau să şi le permită, iar şi mai înainte acestea pur şi simplu nu existau sau erau în laboratoare secrete într-o formă veche şi arhaică chiar aş spune, sigur că v-aţi dat seama acestea sunt telefonul mobil cu felurite funcţii şi posibilităţi, calculatorul, laptopul cu internet, TV-ul etc şi toate acestea pentru confort, comunicare şi „viaţă socială activă”…

Toate acestea la început au fost lansate ca mici nimicuri, fleacuri din revistele de specialitate, care nu prea erau necesare la moment, spre exemplu telefonul mobil, la început avea peste 2 kg şi o rază foarte scurtă de acţiune, calculatoarele care la începuturile lor erau de dimensiunea unei clădiri şi abia de reuşeau să facă cele mai simple operaţiuni de calcul aritmetic, internetul care a apărut ca o simplă legătură între 2 calculatoare prin care doar nişte mesaje scrise de puteai să transmiţi… aceasta a fost nu demult însă cîtă istorie deja au schimbat aceasta, cît de dependenţi în toate domeniile suntem faţă de aceste invenţii.

Ne întrebăm poate unii, cum s-a petrecut aceasta, şi cum de am ajuns aici?, pe această temă se pot scrie cărţi întregi. Oare cum au trăit înaintaşii noştri fără toate astea?, Era poate o altă lume? Erau alte vremuri şi alte ineterese. Uitîndu-ne acum în urmă prin prisma a ceea ce suntem acum şi ceea ce avem, oare i-am mai inţelege pe strămoşii noştri care cu adevărat credeau în ceva, luptau şi mureau pentru pămînt, pentru credinţă. Mi se pare că ar fi străini nouă celor de azi şi ca gîndire, şi ca port şi ca vorbire…

Civilizaţia actuală pe care o voi numi generic Homo Comodis (Homo Urbius, Homo Consumis sau Homo Sistemis) şi-a creat alte interese, alte idealuri faţă de sociatatea din care a luat naştere. Aş vrea acum să trag o graniţă imaginară în timp, cînd s-a produs această mare ruptură dintre generaţii, această catastrofă socială şi demografică care a transformat Homo Sapiens în Homo Comodis. Şi îmi aduc aminte imediat că nu a trecut atît de mult timp, încă ţin minte vremurile cînd oamenii din jur nu erau atît de afectaţi sau poate zombaţi de toate chestiile şi lucrurile mărunte din jur. Îmi răsare în minte imaginea satului unde oamenii mai mult sau mai puţin dar erau bucuroşi cu ceea ce au, grijile erau pentru sanatate şi roada care dacă dă Dumnezeu ploaie va fi bună. Se gîndeau la copii plecaţi la urbe şi cărora le trimiteau o găină, nişte ouă, legume de acasă cu gust de ţară. Din cînd în cînd oamenii sunau sau scriau scrisori, pe hîrtie, cu tocul, pare straniu acum tot asta… Erau vremurile cînd în ţară nu era WiFi, omenii nu aveau calculatoare (nici nevoie nu era) şi nu doar la sate ci şi la oraşe, mult mai tîrziu acestea au venit la urbe dar erau un obiect de mare lux. Lafel şi telefoanele mobile la începuturi costau o groază de bani şi era mare lux să ai unul, apoi vremurile s-au schimbat… Am observat un lucru, cu cît mai mult pătrundeau aceste accesorii în viaţa oamenilor cu atît mai reci şi egoişti deveneau ei. Omului la un moment dat i se pare că poate totul, ştie totul, nu mai are nevoie de nimeni; prietenii sunt cei virtuali de pe diferite reţele de socializare(bucuria serviciilor de spionaj), nu mai e nevoie să asculţi ce spune bunica sau sfaturile mamei cum se coace pîinea sau plăcinta, cum se face o zeamă, toate le găseşti de-a gata, semipreparate sau îngheţate, e mult mai comod uşor şi confortabil. Iar pentru bucate preparate nu mai trebuie să-m amintesc cum făcea bunica sau mama există google-ul, care îţi scoate mii de reţete cu sute de like-uri. Nici în biblioteci nu mai trebuie să stai, pentru ce? Să te munceşti să scrii un raport sau un referat? Este Google-ul, Wikipedia etc  răspunsul la toate, şi imi rămîne o groază de timp care îl voi folosi pentru… pentru nimicuri.

Citeşte şi:  Un site învață copiii cum să comploteze împotriva parinților și să inventeze povești pentru a se lăsa injectați cu vaccinuri toxice

Homo Comodis nu prea ştie ce este dorul decît din cîtecele vechi, din doine, acum e suficient să ai skype şi îţi vezi persoana iubită zilnic; ce spune, cum se îmbracă, cum mănăncă, chiar şi la mii de kilometri, şi nu am nimic împotrivă e bine că putem comunica aşa, dar această comunicare electronică distruge taina şi ştirbeşte din iubire, sentimentele cedează în faţa firelor cu electroni.

Ştiu o sumedenie de oameni care s-au certat, s-au despărţit din cauza internetului şi excesului de comunicare nesănătoasă pe care o oferă acesta, dar aceasta este o altă istorie. Unora pot să le pară nonsensuri şi prostii ceea ce încerc eu să redau aici, însă hai să privim lucrurile aşa cum sunt şi să nu ne ascundem după deget. Excesul de comunicare nesănătoasă (virtuală) l-au creat aceste surse, Internetul, TV, telefonie, au adus la degradarea comunicării. Dacă pe vremuri oamenii (normali de tip Homo Sapiens) ştiau a scrie o scrisoare frumoasă care începea cu expresii de stimă şi salutare; acum copii şi maturii ştiu a scrie doar

Buna,

Salut, Ce faci?

How are you? Waw, suuper! Etc

Expresii simplissime care ne fac să uităm ce este comunicarea adevărată, şi foarte multe ori din cauza acestor mijloace uităm să comunicăm sau nu prea mai avem ce discuta ajungînd faţă în faţă, şi uneori nu prea ai ce discuta cu o persoană despre care ai aflat totul din Skype şi Facebook. În sate, părinţii şi buneii rămîn cu desăvîrşire în afara acestui sistem al societăţii Homo Comodis, şi se întîmplă exact ceea ce vedem, dispar localităţi întregi sau se micşorează considerabil.

De ce pleacă oamenii? Oare nu sunt aceleaşi case? Acelaşi pămînt care era şi 20 de ani în urmă? Oare nu se face aceeaşi roadă? Oare apa şi-a schimbat gustul în fîntînile noastre? Nu, sigur că nă nu. Am fost spălaţi pe creieri, ne-au transformat pe mulţi, nu ne-au lăsat alegere… Şi iarăşi este civilizaţia lui Homo Comodis care a adus idei distructive prin TV, li s-a arătat oamenilor simpli că sunt alte valori decît să lucrezi pămîntul, să faci casă sau să meştereşti ceva. Internetul le-a arătat (i-a minţit) cît de puţin înseamnă fiecare om, cît de mic este faţă de sistem şi că nu are nici o putere decît să meargă după curent şi aşa-numitul progres.

Foarte rapid calculatoarele şi internetul care erau menite să uşureze viaţa au devenit obligatorii şi practic, un om civilizat nu poate să lucreze, să înveţe sau nici măcar să se odihnească fără calculator, sistemul deja ni l-ea impus, şi vrînd nevrînd le acceptăm şi îi intoxicăm şi pe copii care nu mai trebuie să iasă fară la joacă, sunt TV şi calculatoare. Suntem obligaţi să răsfoim zilnic sute de web pagini, nu va speriaţi băieţii au muncit şi au făcut aşa ca treab asta să ne placă, şi deja nu mai trebuie să te gîndeşti cum să faci o casă, să creşti un copil şi să-l educi, să sădeşti un pom. Dacă te învărţi bine în sistem şi eşti o piesă bună alţii vor face casa iar tu vei trăi în ea, sistemul va educa copiii tu doar să plăteşti…

Citeşte şi:  Cum ajungi din fața calculatorului în fața anchetatorului? Te trimite Google!

Mi-aduc aminte vremurile cînd venisem să trăiesc la căminul studenţesc, iar în camera noastră unul din colegi a adus calculator, ei era o raritate aşa ceva, veneau din multe camere vecine să privească filme şi să joace în jocuri. Apoi au apărut multe calculatoare, şi Internet a apărut la cămine studenţeşti…

Suntem o societate care devenim tot mai dependenţi de aceste atribute noi ale vieţii, şi mai rău este faptul că generaţiile care vin nu vor avea de ales şi vor trăi într-o lume pe care tot noi am degradat-o. Facem multe calculatoare iar apoi ne luptăm cu bolile vederii sau legate de şederea prea îndelungată, avem cele mai multe televziuni de la care aşteptăm careva adevăr iar acestea au fost cumpărate sau plătite ca să aducă minciuna la culmile desăvîrşirii pentru a ne zomba.

Suntem stranii un pic, oamenii de acum, ne plîngem că consumăm prea multă energie şi poluăm mediul şi vai sărmanii corali cum mor şi dispar pe un capăt, iar tot noi mai cumpărăm vr-o 3 televizoare sau calculatoare, instalăm lumini de publicitate de toate culorile de se luminează tot colţul oraşului ca ziua de la această reclamă, mai încălzim cu un grad în casă arzînd gazul şi deschidem ferestrele că e prea cald. Se fac şi schimbări de sistem se duce politica de creştere a dotării populaţiei cu internet şi sigur la asta ai nevoie de calculator, mai cumpărăm o maşină nouă, păi sigur şi ăla micu are nevoie de roţi.

Da îmi vor spune unii cît consuma (respectiv polua) o maşină veche şi cît consumă una nouă modernă, dar uităm ceva, dacă în anii trecuţi avea maşină unul din 10 sau 20 la noi, şi aceasta o scotea arareori, acum Homo Comodis nu face nici 300 m fără maşinăşi fiecare o consideră drept accesoriu obligatoriu al succesului.

Noi ne luptăm cu problemele, mai precis cu efectele acestora, şi nu căutăm sau ni se ascunde poate cauza problemelor, este ca şi cum ai tăia o ciuparcă de la tulpină ceea ce iese deasupra pămîntului şi parcă a dispărut iar peste un timp poţi găsi deja 2 acolo deoarece rădăcina a rămas. Cauza problemelor actuale ale omenirii este hiperconfortul de care devenim dependenţi ca un narcoman de droguri, cel mai rău este că de aceste hiperconforturi beneficiază în plină măsură doar o mică parte din omenire iar de suferit suferă toţi, trebuie să oprim acest asediu al minţii noastre pînă nu e prea tîrziu.

Mă plimb acum prin satele Moldovei şi văd tot mai puţini oameni, da, unii s-au stins, dar alţii unde-s? Ei au plecat, bărbaţi, femei, băieţi şi fete, care la oraş (este varianta bună), care în Italia, Moscova, Spania… de ce? De ce pleacă lumea? I-au minţit (ca să nu spun zombat), le-au spălat creierii astfel că s-au simţit slabi(şi multe din rudele mele sunt plecate), li s-a spus că nu e de lucru pe aici. A fugit oare pămîntul undeva, a fugit fintîna? I-au făcut să uite că omul îşi sfinţeşte locul, şi că are puterea să schimbe ceva la el acasă. Altora li s-a arătat că nu trebuie să lucrezi pămîntul ca să mănînci fructe şi legume, sunt foarte frumoase merele cît bostanul(dar total lipsite de gust) din supermarketuri, sau găinile îngheţate şi mari ca o curcă care nu cresc într-un an ci în 45 de zile (fără gust) dar toate astea îs foarte frumos aranjate în cutii viu colorate, bravo celor de la marketing, ne mint cu succes, dar despre alimentele din ziua de azi voi scrie in alt articol. De ce să mai faci focul în sobe şi să înveţi anumite secrete de la înaintaşi cum să o faci mai bine? Acum e deajuns să apeşi un buton şi se face cald în casă, uite asta le-a arătat presa şi internetul, cu asta ne mint ei, cu viaţa uşoară ca-n-poveşti

Citeşte şi:  România: Haos în sistemul medical. Un atac cibernetic a blocat 15 spitale

Şi pleacă lumea, unii pleacă pentru a atinge confortul lor, dar cei mai mulţi pentru copii, să-i înveţe pe aceşti bani, să-i întreţină, să nu le lipsească nimic, sperînd că îi vor răsplăti la vremea respectivă, poate… dar cel mai probabil că se vor transforma în Homo Comodis care nu prea ştiu ce e asta muncă sau mulţumire părinţilor. Şi uite aşa avem sate fără oameni, copii cu părinţi plecaţi, familii distruse şi ruptură între generaţii. Unii acum m-ar întreba: ei ce te lupţi? Crezi că poţi schimba ceva? Aşa e situaţia, asta ne cere progresul şi aşa ne adaptăm. Ei şi ce nu-ţi place în civilizaţia lui Homo Comodis? Civilizaţia progresului.

Da, eu pot schimba, sunt un om cu credinţă în Dumnezeu şi asta mă face puternic, voi lupta, Ce pot schimba?  ATITUDINEA, asta pot, voi pune oamenii pe gînduri să poată să deosebească adevărul de minciună. Calea spre victorie începe cu primul pas, iar acesta e schimbarea atitudinii societăţii, am auzit că într-o societate se pot produce metamorfoze serioase cînd se atinge masa explozivă de oameni nemulţumiţi şi cu idei, masa explozivă suficientă de de oameni care gîndesc altfel este de 2% de nemulţumiţi de ceea ce se petrece. Asta vreau, nemulţumire şi trezire 2%, 4%, … 50% etc masa explozivă.

De ce nu-mi place civilizaţia de tip vestic al lui Homo Comodis? Iată de ce:

–          Ne ruinează credinţa strămoşească, de mint oamenii, se fac schimbări ireversibile.

–          Se pustiesc satele, deci locul unde poporul nostru a luat fiinţă,

–          Se rupe legătura dintre generaţii, Homo Comodis se socot mult mai deştepţi decît predecesorii lor oamenii simpli (Homo Sapiens) şi nu au ce învăţa de la ei, chiar îi consideră inferiori.

–          Se uită tradiţiile noastre de secole (aceasta şi punctul precedent sunt paşi descrişi în literatura antică cum să învingi un popor, Sun Tzî).

–          Civilizaţia Homo Comodis nu lasă loc de alte idei şi tinde să-i convertească pe toţi oamenii indiferent de rasă, limbă sau ţară la această nouă gîndire.

–          În civilizaţia lui Homo comodis a apărut aşa fenomen ca presocraţia atunci cînd populaţia (care deja nu mai este popor) este minţită în masă de presă în special TV şi Internet care la rîndul lor sunt aservite unor interese străine neamului. (Despre Presocraţie foarte curînd voi publica)

–          Homo Comodis este foarte dependent de sistem deci un individ foarte slab şi ca fizic şi duh, şi chiar în grup cu mai mulţi semeni de-ai săi fiind lipsiţi de sistemul care le asigura confortul, doar intră în panică şi nu-şi pot asigura nici măcar hrana.

–          Următorul pas va fi ceap-izarea pe care unii Homo Comodis o va accepta sau va fi prea slab şi dpendent de sistem ca să opună rezistenţă.

Dar nu e totul aşa de rău, faţă de alte popoare, noi cei de aici încă rezistăm acestor presiuni din afară, şi vom trăi ca popor atîta timp cît vom păstra sufletul şi credinţa pentru a nu deveni nişte piese servile a nu ştiu cui.

Pentru Apărătorul, Sergiu Ungureanu