Cunoştinţa acestei Împărăţii, pe care ne-a descoperit-o Hristos Mântuitorul, e neasemuit mai mare decât toate celelalte cunoaşteri.

Numai şi numai în lumina acestei cunoştinţe a lui Hristos capătă un oarecare preţ şi un oarecare rost orice altă cunoştinţă a noastră, după cum scrie tot marele apostol: „iar mai vârtos le şi socotesc pe toate pagubă a fi pentru covârşirea cunoştinţei lui Hristos Iisus, Domnului meu, pentru Care de toate m-am păgubit şi le socotesc gunoaie a fi, ca pe Hristos să-L dobândesc” (Filipeni 3, 8).

Citeşte şi:  De la pravila de rugăciune să nu vă depărtaţi până ce se va naşte frângerea inimii însoţită de încredinţarea în voia lui Dumnezeu

Aşadar, fără Hristos totul e întuneric şi nebunie. Şi care dintre muritori vrea adevărata înţelepciune, adică înţelepciunea cerească ce luminează viaţa noastră de pe Pământ şi toată făptura de sub Cer, acela socoate nebunie orice cunoştinţă trupească de la sine însuşi şi de la oameni, fiindcă ea duce numai la mormânt, nu mai departe.

Citeşte şi:  Suferintele îti aduc niste întelepciuni adânci si te fac să te gândesti serios la mântuirea ta

Căci cu adevărat este nebunie orice înţelepciune ce îşi dă singură acest nume, care stă în afara lui Dumnezeu, Celui Viu şi Unul, şi în afara lui Hristos Cel Înviat şi a Împărăţiei Lui a veşnicei lumini şi bucurii.

Ca atare, este de folos ca fiecare să se socoată neștiutor înaintea nemăsuratei înţelepciuni a lui Hristos, fiindcă astfel se va face înţelept prin Hristos.

Citeşte şi:  Slava deșartă și părerea de sine iubesc a învăța pe alții

Episcop Nicolae Velimirovici

Extras din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Vol. 1, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002, pag. 134-135