Un cărturar L-a întrebat pe Iisus Hristos: Învătătorule! Ce să fac ca să moştenesc viața veşnică?

Iar El a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Lc. 10, 25-27).

Ce cuvânt simplu 

Ce cuvânt simplu şi tare despre cea mai însemnată lucrare a vieţii noastre de acum, care ne este dată ca să ne pregătim şi să învăţăm!

Atâta doar: iubeşte-L pe Dumnezeu cu toată inima şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, și vei trăi și vei împărăti veşnic. Cât de uşor este dezlegată cea mai însemnată dintre problemele vieţii!

Însă îl dezlegăm, oare, neabătut şi cu fapta? Iată, tocmai această problemă trebuie să o rezolvăm scurt şi limpede, cu toată neclintirea. Viaţa ipostatică, veşnică, este dragoste. Dumnezeu este dragoste, şi viaţa stă în dragostea de Dumnezeu a făpturilor înţelegătoare.

Citeşte şi:  Când duşmanul îţi oferă pricină să primeşti cununa cerească
Dumnezeu dragoste este

Dumnezeu dragoste este, şi cela ce petrece întru dragoste întru Dumnezeu petrece, şi Dumnezeu întru dânsul (I In. 4, 16) rămâne; în vrajbă stă moartea: …cel ce urăşte pe fratele său, ucigător de oameni este (I In. 3, 15) – spune învăţătorul dragostei, ucenicul cel iubit al lui Hristos. Cela ce nu iubeşte, nu cunoaşte pe Dumnezeu – că Dumnezeu dragoste este (I In. 4, 8).

Cea dintâi şi cea mai de seamă poruncă din Legea lui Dumnezeu este: …să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta (Mt. 22, 37) şi aşa mai departe – însă în calea împlinirii acestei porunci se întâlnesc o mulţime de piedici din partea trupului nostru multîmpătimit, a lumii preacurvare şi păcătoase ori din partea oamenilor necredincioşi și a diavolului, care întinde pretutindeni cursele sale pierzătoare.

Cu toţi aceşti vrăjmaşi 

Cu toţi aceşti vrăjmaşi trebuie să ne luptăm fără încetare şi să îi biruim şi să stăm neclintiţi în dragostea de Dumnezeu. Dacă în calea noastră către Dumnezeu stă vreun om, vreo împătimire de el – jos cu acest om, trebuie părăsit, chiar de-ar fi tată, mamă, frate, soră, rudenie îndeobşte, sau prieten, sau om iubit cu dragoste necurată.

Citeşte şi:  Închide bine uşa chiliei tale peste trup, uşa limbii pentru cuvinte şi uşa ta lăuntrică pentru gânduri

Dacă dragostea de Dumnezeu este împiedicată de bogăţie, de plăcerile pântecelui, să împărţim bogăţia, să iubim postul. A doua poruncă este: …să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Mt. 22, 39).

Dacă acestei iubiri…

Dacă acestei iubiri îi pune stavilă dragostea lumească de vreun om, de cinste, şi slavă, de bani, de lux, de pântece, de trup, să lepădăm toată dragostea lumească şi să-l iubim pe aproapele din tot sufletul, îngrijindu-ne de el ca de noi înşine, ca de trupul nostru, ca de sufletul nostru.

Citeşte şi:  Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sfinţii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu ne sunt o pildă minunată de dragoste lucrătoare. Să le urmăm după putere, cu ajutorul lui Dumnezeu. Tot cel cela ce se nevoieşte, de la toate se înfrânează, ca să primească cunună nestricăcioasă (v. 1 Cor. 9, 25).

Drept piedică în calea dragostei

Drept piedică în calea dragostei de Dumnezeu şi de aproapele slujeşte împătimirea noastră de trupul nostru şi de împlinirea poftelor şi a patimilor – aşa-numita prietenie a noastră cu trupul potrivnic lui Dumnezeu, altfel spus cu înşelarea trupească (îndulcirea de somn, de mâncare şi băutură, de plăcerile sexuale).

Ca atare, suntem datori, după cuvântul apostolului, să ne răstignim trupul cu patimile şi poftele (Gal. 5, 24), biruind toată înşelarea ca pe o nălucire de la vrăjmaşul.

 

“Despre tulburările lumii de astăzi“, Sfântul Ioan de Kronstadt. Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a. Editura Sophia.