După ce s-a încheiat săvârșirea de semne pretutindeni, săvârșirea de semne care a însoțit semănarea propovăduirii Apostolilor și a bărbaților de o seamă cu Apostolii, semnele se săvârșeau numai pe alocuri de către vasele alese ale Sfântului Duh.

Cugetare a Sfântului Ignatie Briancianinov despre falsele minuni

Odată cu trecerea vremii, cu slăbirea treptată a creștinismului și cu știrbirea vieții duhovnicești, bărbații săvârșitori de semne s-au împuținat. În final, ei au lipsit cu desăvârșire.

Între timp, oamenii, pierzându-și evlavia și cinstirea față de tot ce e sfințit, pierzându-și smerenia, care se socoate nevrednică nu numai de săvârșirea minunilor, ci chiar și de vederea lor, însetează de minuni mai mult decât oricând.

Oamenii îmbătați cu părerea de sine, cu nădăjduirea în sine, cu neștiința lor, năzuiesc cu nechibzuință, fără prevedere, cu îndrăzneală, spre tot ce e miraculos, nu se dau în lături să fie părtași la săvârșirea de minuni, se aruncă să facă asta fără a sta câtuși de puțin pe gânduri. Această orientare este mai primejdioasă decât oricând.

Ne apropiem treptat de vremea în care trebuie să se deschidă un larg spectacol de numeroase și izbitoare minuni mincinoase, atrăgând în pierzare pe cei nefericiți fii ai cugetării trupești care vor fi amăgiți și înșelați de aceste minuni.