Încă înainte de venirea Starețului apăruseră în Konița niște eretici evangheliști, care făceau prozelitism și se extindeau continuu. Aveau o sală unde se adunau. Era ca un viespar primejdios. Dumnezeu l-a folosit pe Părintele Paisie care, deși avea puțină școală, era plin de har și de putere și avea o mare râvnă pentru Ortodoxie, pentru a alunga pe lupii ereziei protestante.

Chiar de la început s-a informat amănunțit despre ceea ce credeau aceia. Apoi a scris un text în care arăta cine sunt evangheliștii și l-a pus în mănăstire ca să fie citit de închinători.

Sfantul-Cuvios-Parinte-Paisie-Aghioritul-la-Sfanta-Manastire-StomioÎși trimitea oamenii săi la adunările acelora pentru a vedea cine le urmărește cuvântările. Apoi îi chema îndeosebi pe cei ce ascultau predicile ereticilor și îi sfătuia. Și astfel îi făcea să nu mai meargă la adunările eretice. Pe câțiva dintre aceștia i-a luat ca lucrători în mănăstire și i-a convins să rupă legătura cu acea organizație eretică. Aceia au devenit apoi niște creștini foarte buni.

A dat și „binecuvântare” câtorva copii să meargă noaptea și să fure plăcuța care era pusă la intrarea sălii în care se adunau evangheliștii. După discuția pe care a avut-o cu pastorul acelora, care venea din Tesalonic, l-a convins să nu mai vină în Konița. Prin rugăciunile sale și prin înfruntarea acelei situații cu mult discernământ, i-a întors pe toți cei ce fuseseră atrași de evangheliști și astfel Konița a devenit iarăși „o turmă și un păstor”.

Apoi au apărut makrakiștii[1], dar Starețul nu i-a lăsat nici pe aceia să-și înfăptuiască planurile. Le-a vorbit oamenilor și despre rătăcirea acestora. A acționat energic și la timpul potrivit și astfel au plecat și aceștia fără să-și atingă scopurile.

S-a interesat și de musulmanii din Konița și le-a arătat multă dragoste. Îi ajuta în nevoile lor și îi aduna în fiecare vineri într-o casă a lor și discuta cu ei. Nădăjduia ca, prin dragostea sa, să-i convingă pe aceia să se facă creștini. Și într-adevăr unii dintre ei au devenit creștini.