De ce a zis Hristos că cea mai mare poruncă din Lege este „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta”? Acesta este un răspuns pentru toți cei care spun că ei fac bine și fără să creadă în Dumnezeu și fără să aibă nevoie de Biserică.

Această categorie de oameni a reintrat în modă la fel ca în epoca de glorie a ateismului științific. Acești oameni spun cu ușurință: „eu nu cred că Dumnezeu vrea ca eu să stau în biserică printre babe care clevetesc și vin acolo ca să judece pe alții, eu cred că Dumnezeu vrea ca eu să fac bine”. Acestora le răspunde Hristos prin replica Sa, pentru că și cărturarii care I-au pus întrebarea credeau că fac mult bine și numai bine.

Sensul răspunsului este că nimeni nu poate face binele decît într-o relație de iubire. Orice faptă devine bună dacă e făcută din iubire și orice lege capătă sens doar dacă are ca scop împlinirea iubirii.

Cum poți să-L disprețuiești pe Cel care este Iubire și să spui că tu faci binele? Disprețul reiese tocmai din ușurința cu care spui „eu cred că Dumnezeu nu vrea sau vrea”. Dacă eu aș răspunde în locul tău ce vrei sau ce crezi tu, oare te-aș mai iubi? A spune despre Dumnezeu că tu știi ce vrea El și că El vrea tocmai ceea ce vrei tu, este culmea mîndriei și din această stare s-a născut tot răul în lume.

Să iubești pe Domnul tău din toată inima ta este începutul binelui, iar să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți este dovada împlinirii celei dintîi porunci.

Binele este Iubirea, iar cel care nu iubește nu poate săvîrși binele, oricîte fapte denumite bune ar face. Cel care iubește pe aproapele nu poate disprețui pe Dumnezeu care este începutul iubirii.

Autor: Savatie Baştovoi, profilul său de socializare