Presa din România, cea cu găina care a născut pui vii, şi politicienii români nu se dezmint nici în ceea ce priveşte relatarea evenimentelor de la Kiev.În timp ce jurnaliştii dâmboviţeni spun că Rusia creează premizele pentru intervenţia militară în Ucraina, prin oferirea cetăţeniei locuitorilor din Crimeea şi prin dislocarea de trupe ruseşti, pentru Titus Corlăţean vina pentru interdicţia pusă minorității române de a învăța în propria limbă nu e a Parlamentul pro-occidental al Ucrainei care a votat, ci tot a Rusiei.
Şi explicaţia lui face abstracţie de orice drepturi ale omului, precizând că legea i-ar fi vizat pe ruşii din Ucraina, din cauza cărora suferă românii din Bucovina de Nord şi din Basarabia veche (Bugeac). Prin urmare Ucraina nu are nimic cu românii, ci doar cu ruşii. Pe cale de consecinţă nouă tot ruşii şi nu Ucraina trebuie să ne dea înapoi Bucovina de Nord şi Bugeacul. Ca şi când am fi uitat că pentru a intra în NATO, MAE şi Emil Constantinescu au semnat un tratat, recunoscând actuala frontieră cu Ucraina, adică fără Bugeac, ţinutul Herţei, insulele de pe Dunăre şi insula Şerpilor.
Tot din categoria diversiunilor de doi bani a celor care „au jacă şi o leacă de bătălie cunosc” propulsaţi în posturi importante la Bucureşti, a fost aruncat cu mantă, un pseudo mesaj al intervenţiei militare româneşti în Ucraina. De la Riga, capitala Letoniei, într-o fiţuică de limba rusă. În care se afirmă că pe 26 februarie 2014, România trebuia să atace Ucraina, dar din păcate întârziind la o berică, România a cam uitat. Nu e nimic de comentat din abureala prin care se urmărea a pune în sarcina ruşilor o astfel de făcătură. Cert e că nu există nicio logică în aşa-zisul plan de luare cu asalt al garnizoanelor ucrainene din Bugeac. Orişicât, articolul cu pricina este datat: 18 februarie 2014, iar ofiţerii de contrainformaţii militare ucraineni nu pot fi duşi aşa uşor cu preşul.
În afară de un ultranaţionalist de la Adevărul, apropiat trupei ucraineanului „de peste Prut”, Eugen Tomac, ca răspândac a mai fost şi un blog românesc care mai mult bate câmpii pe chestiuni militare, el fiind citat frecvent de acelaşi cotidian. Întrucât e în graţiile conducerii MApN, probabil pe motiv că face apologia cărţii lui Cristian Negrea – Cnutul Maicii Rusii. Discutând cu maximă seriozitate, ce consecinţe poate avea o astfel de acţiune diversionistă a unor diletanţi?
Responsabilitatea apărării terestre a zonei de vest a fostei regiuni militare Odessa îi revine unuia din cele trei corpuri de armată ucrainene: Corpul 6 Armata. Acesta e compus din Brigada 17 Tancuri, Brigada 28 Mecanizată, Brigada 92 Mecanizată, Brigada 93 Mecanizată, Brigada 25 Paraşutişti şi Brigada 55 Artilerie. La care se adaugă Brigada 19 Rachete Tactice, structurată pe 6 baterii x 12 instalaţii de lansare a rachetelor OTR-21 Tochka (SS-21). Racheta cântăreşte 2 t, din care încărcătura de luptă 480 kg şi are o bătaie de 120 km. Componenta aeriană ofensivă are trei regimente de aviaţie dotate cu 100-120 de avioane şi elicoptere Su-24M, Su-25, Su-27, MiG-29, Il-76 şi elicoptere Mi-24, Mi-8, Mi-17. Acoperirea AA Corpul 6 Armată este realizată de regimentul 301 RAA, brigada 208 RAA şi brigada 160 RAA, toate înzestrate cu sisteme cu rază mare de acţiune S-300 şi S-200. Acesta asigură continuitatea cu dispozitivul AA de la Pervomaisk, de la graniţa cu R.Moldova şi Transnistria, şi el dotat cu S-300. Peninsula Crimeea este apărată separat de un alt dispozitiv, compus din trei regimente de rachete AA înzestrate cu sisteme S-300 şi Buk-M1.
http://www.mdn.md/biblioteca/images/02BugeacGeneral01.jpg
Brigada de tancuri ucrainene este înzestrată cu 360 de blindate T-84 Oplot şi T-64 BM2 Bulat (modernizate la standardul tancului T-84), propulsate de motoare de 1.200 CP şi cântărind 46 t. Fiind protejate de un blindaj înalt aliat de 46 cm şi unul din plăci ceramice la exterior. În plus, mai au un sistem de protecţie VARTA, cu emiţător de bruiaj împotriva fascicolului laser de dirijare a rachetelor anti-tanc. Pentru comparaţie, tancul romanesc TR-85M cântăreşte 50 t, este propulsat de un motor de 860 CP şi dispune de un blindaj de 35 cm. Ca armament principal, tancurile ucrainene au un tun cal. 125 mm (acelaşi ca şi T-72) care lansează şi rachete antitanc AT-11 dirijate pe fascicol laser.
Brigada ucraineană de tancuri mai dispune şi de două batalioane mecanizate, înzestrate fiecare cu câte 72 maşini de luptă ale infanteriei BMP-1/2 cu tun cal. 73 mm în turelă, respectiv cu 72 de TAB-uri tip BTR-70. BMP şi BTR ucrainene sunt protejate prin sistemul de contramăsuri ZASLON, menit să detoneze rachetele sau proiectilele anti-tanc înainte ca acestea sa le lovească. Gruparea de artilerie a Brigăzii de tancuri include un divizion de piese de artilerie clasică D-20 cal. 122 mm, un divizion de autotunuri 2S1 Gvozdika cal. 122 mm şi un divizion cu 54 aruncătoare reactive 9P140 Uragan cal. 220 mm.
Artileria autopropulsată ucraineană a fost modernizată la standardul de pe tancul T-80U, adică cu camere de termoviziune pentru vedere pe timp de noapte, cu centrală de conducere a focului, prevăzută cu microprocesor balistic şi telemetru laser, funcţionând în gama 0-20 km. Muniţia utilizată include proiectilele de mare precizie Kitolov-2M, dirijate pe fascicol laser. Toate aceste „mărunţişuri” lipsesc cu desăvârşire din dotarea armatei României, membră NATO de un deceniu. Spre deosebire de brigada de tancuri, cele trei brigăzi mecanizate ale Corpului 6 Armată ucrainean dispun de câte 120 de tancuri T-72M, T-80 U (foarte apreciate la export), T-84/120 Iatagan şi câte 300 MLI & TAB-uri. Grupările de artilerie ale brigăzilor mecanizate fiind identice cu cea de la brigada de tancuri.
Ca să fie toată lumea lămurită, Ucraina joacă în altă ligă decât România şi pentru a declanşa o operaţie ofensivă împotriva acelei treimi din armata ucraineană, dispusă în sudul ţării, România ar trebui să-şi tripleze tehnica militară existentă. În plus să-şi cumpere şi avioane adevărate în locul aeromodelelor de carton. Structura de comandă a armatei ucrainene nu le permite politicienilor de la Kiev, care-şi dau cu ranga-n dinți, jucându-se de-a hoţii şi vardiştii pe Euromaidan, să o subordoneze intereselor lor, armata ucraineană funcţionând după o logică proprie. Generalii ucraineni ştiu că precedentul numit Iugoslavia, Libia sau Irak, care a fost valabil pentru americani şi pentru europeni, e valabil acum şi pentru Rusia, în ceea ce priveşte Ucraina. Oricât de puternică este armata Ucrainei în raport cu toate armatele statelor foste comuniste, ea nu are cum să facă faţă unui colos precum armata Federaţiei Ruse. Şi nici nu are de gând să se sinucidă, intrând în coliziune cu ea, ca să umple buzunarele unui fost puşcăriaş, condamnat pentru nenorocirea a zeci de mii de oameni în Caritasul ucrainean, ajuns acum omul de bază al SUA şi UE.
Spre deosebire de armata română, conducerea armatei ruse are relaţii strânse cu cea a armatei Ucrainei. Ceea ce înseamnă că în ipoteza că Rusia va decide să ocupe temporar Crimeea sau altă regiune a Ucrainei, după metoda deja consacrată de occidentali la Kiev, aceasta se va petrece fără vărsare de sânge şi prin crearea de culoare care să asigure retragerea trupelor ucrainene. Nu acelaşi tip de reacţie se aşteaptă de la armata ucraineană şi în ceea ce priveşte pretenţiile teritoriale ridicate de o cantitate neglijabilă precum România, „binecuvîntată” de familia Băsescu cu un şef al Statului Major General, de talia generalului locotenent Ştefan Dănilă, care oricât ar fi ea de membră NATO, şi-o fură „electric” de la armata ucraineană. Ca să ştiţi la ce anume să poate aştepta România, dacă se va mai juca astfel cu nervii armatei ucrainene, vă recomand comentariul meu de la articolul:
http://karadeniz-press.ro/kara/timosenko-motiv-de-anulare-al-alegerilor-parlamentare-din-ucraina/
De fapt, nouă românilor nu ne trebuie tehnică de luptă şi nici armată pentru că suntem campioni în alianţe şi în parteneriate strategice care lucrează împotriva noastră. În plus mai avem şi o armă secretă, acea brigadă de generali activi şi sub acoperire, comandată de mareşalul de intendenţă Gabriel Oprea. Pregătită să ia cu forţa… salarii şi pensii, maşini la scară, vile opţional (la munte sau la mare), mâncare, uniforme de tip NATO, secretare, ordonanţe şi şoferi, soldaţi ca mână de lucru să le pună gresie în bucătărie. Armata Ucrainei va capitula în faţa lor pentru că nu-şi permite să le satisfacă pretenţiile.
Sursa: http://romanian.ruvr.ru/
