Milostenia este, în primul rând, o demonstrație a iubirii noastre creștine față de aproapele nostru. Fiecare creștin este conștient că tot ceea ce are nu este al său în sensul deplin al cuvântului, ci a fost dat de Dumnezeu însuși.

Cum să facem în mod corect milostenie?

Astfel, noi nu suntem „stăpâni”, ci „administratori” a ceea ce ne-a dat Dumnezeu, motiv pentru care cei care își ajută aproapele, în special pe cei săraci, o duc foarte bine. Faptul că milostenia este foarte importantă pentru om este bine precizat în Vechiul Testament.

Înțeleptul Solomon avertizează: „Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi.” (Pildele lui Solomon 3:27). Astfel, ca să spunem așa, „calitatea” milosteniei nu depinde deloc de volumul ei, ci de dispoziția cu care o dăm.

Avem instrucțiuni de la Însuși Domnul nostru Iisus Hristos cu privire la modul corect de a face milostenie. Astfel, în Evanghelie ne spune:

„Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei 6:1-4).

Din cele de mai sus aflăm că regula principală a milosteniei nu este ostentativă, ci secretă.

În același timp, este necesar să dăm de pomană în mod chibzuit și rațional. Este mai bine să dai de pomană celor care au cu adevărat nevoie de ea. În cartea creștină timpurie „Doctrina celor doisprezece apostoli” se găsește următorul sfat:

„Să transpire milostenia în mâinile tale, înainte de a fi aflat cui o dai”.

Iar Sfântul Vasile cel Mare completează gândul de mai sus după cum urmează:

„Este nevoie de experiență pentru a distinge între cel care este cu adevărat nevoiaș și cel care cerșește din cauza poftei. Și cine dă celui asuprit de sărăcie, dă Domnului… iar cine împrumută pe oricine trece pe alături, acela aruncă la câine, care deranjează cu nesimțirea lui”.

Într-adevăr, dacă dăm de pomană unei persoane oarecare – cu atât mai puțin unei persoane îndoielnice – nu suntem siguri pentru ce o va folosi: pentru mâncare sau, de exemplu, pentru băutură sau droguri. În acest din urmă caz, este puțin probabil ca milostenia noastră să facă vreun bine. De aceea, Sfinţii Părinții ne sfătuiesc să facem milostenie cu discernământ.

Autor: Andrew Muzolf, conferențiar la Academia Teologică din Kiev