De ți se întâmplă a fi insultat pe neașteptate, când te ocărește cineva, te lovește, ori, în fine, îți face altă necinste, oprește-te o clipă, adună-ți toate gândurile în inimă, dă toată atenția și toată vigilența minții tale pentru a se feri de tulburare. Inima să nu ți se tulbure nicidecum de patima mândriei.

Cum să primim insulta

Cum să primim insulta

Dar dacă n-ai putut-o opri la vreme și s-a tulburat, oricum nu lăsa patima să iasă afară și să te facă a răspunde cu ocări și insulte, fiindcă Psalmistul ne mărturisește: „Întru mine s-a tulburat inima mea” (Psalmul 142, 4). Adică tulburarea și patima mâniei n-a ieșit afară, ci după cum valul îngrozitor al mării nu iese din hotarul lui, ci se sfarmă de țărmul ei, și se împrăștie într-o pânză albă de spume, tot astfel se pierde și se duce mânia. Sfântul Vasile cel Mare tâlcuiește astfel acest psalm „întru mine s-a tulburat inima mea”, adică patima nu s-a vădit celor din afară, ci asemenea unui val, s-a așternut, sfărâmându-se complet de țărmurile rezistente.

Citeşte şi:  Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andrei: Niciodată nu trebuie să renunţăm la lucrarea misionară, la apostolatul social

Apoi sârguiește a-ți înălța mintea la Dumnezeu, gândindu-te la nemărginita lui dragoste ce are pentru tine, fiindcă ți-a trimis această ispită neașteptată, nu să te piardă, ci să te curețe mai bine și să te unească cu El mai repede.

Având acestea în vedere, întoarce-te, zic, și ceartă-te zicând: „O, ticălosule și mizerabile! De ce nu voiești a îmbrățișa această Cruce și acest necaz trimis nu de altcineva, ci de Însuși Tatăl Ceresc?”.

Citeşte şi:  Obişnuiţi-vă să nu trăiţi numai voi, ci să ajutaţi pe toţi care sunt cu voi

Apoi, întoarce-te la Cruce, îmbrățișeaz-o în gândul tău cu cea mai mare bucurie posibilă și zi: „O, Cruce, tu ceea ce ești zidită prin Providența lui Dumnezeu mai înainte de a fi eu! O, Cruce, ce te-ai îndulcit cu dulceața dragostei Celui Răstignit, întărește-mă, pune-mă pe tine, primește-mă cu toată tăria, încât să mă pot uni desăvârșit cu Cel ce m-a mântuit murind pe tine!”.

Chiar de ți-a luat înainte patima mâniei, ți s-a împotrivit și nu te-a lăsat de la început a-ți înălța mintea la Dumnezeu, grăbește a o ridica cât mai repede posibil, până ce nu te cuprinde tulburarea. Astfel vei fi ajutat.

Citeşte şi:  Fără necazuri nu ne smerim, nici la rațiunea duhovnicească nu putem ajunge

Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 53