A zis Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos: ’’Ati auzit ca s-a zis celor de demult, sa nu juri stramb si sa tii inaintea Domnului juramintele tale. Eu insa va spun voua sa nu jurati niciodata, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,nici pe pamant, pentru ca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru ca este cetate Marelui Imparat, nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci cuvintul vostru sa fie ce este da, da, iar ce este nu, nu. Ce este mai mult decat aceasta este de la cel rau’’.

Si cum indraznim noi a calca poruncile Celui ce ne-a facut pe noi? Indraznesti a deschide gura ta fara frica si a slobozi cuvinte de juramant si de defaimare la cer si nu ai teama ca secera cea de vapaiepe care a vazut-o proorocul s-ar putea salaslui in casa ta, pana cand te va pierde din cele de sub cer, ca indraznesti a-ti deschide gura impotriva Atotputernicului Dumnezeu, catre care ingerii, arhanghelii, heruvimii si serafimii nu indraznesc a cauta, caci cu frica si cu cutremur mare stau inaintea Lui, laudand numele Lui cel infricosator si preaslavit si cu totul vrednic de cinstit. Precum este scris: ’’Indraznetii si ingamfatii nu se cutremura sa huleasca, pe cand ingerii, desi sunt mai mari decat noi in putere, nu aduc in fata lui Dumnezeu judecata defaimatoare’’.

Iar tu, om fiind, nu te cunosti pe tine sau ti se pare ca aceste juraminte iti fac indreptatire. Nu, zic tie. Ci intru pieire si pierzanie iti va iesi tie din gura lucrul acesta, ca si sufletele altora le intinezi, ajutor facandu-te satanei. Ca zice apostolul Pavel: ’’Invatati-va si povatuiti-va intre voi’’. Iar tu, in locul acestora, lucruri dimpotriva inveti, defaimari si juraminte cu care le intaresti. Si te faci pe tine si pe cei care urmeaza nebunia ta, fii ai gheenei. Caci gura pe care Dumnezeu a facut-o pentru preamarirea Lui, tu pe aceasta cu defaimari ai umplut-o.

Deci, inceteaza, omule, ca nu cumva insusi cuvintul cu care iei in desert pe Dumnezeu sa se faca vapaie in gura ta si sa-ti arda limba. Ca oamenii, daca se cearta unii cu altii, dupa ce se impaca, se rusineaza a se privi in fata. Cum tu, care astazi stai in lume, dar maine vei sta in fata infricosatorului divan, cum indraznesti a zice unele ca acestea? Nu te temi ca s-ar putea sa cada foc din cer si sa te mistuiasca pe tine cand deschizi gura asupra Atottiitorului? Nu te insela, omule, este cu neputinta a scapa din mainile Celui ce ne-a zidit. Asculta pe cel ce zice ca cel ce defaima va da seama inaintea lui Dumnezeu. Pana cand intaratam pe Cel care atatea bunatati ne-a dat noua? Iar noi in locul facerilor Lui de bine, spini si maracini Ii aducem, al caror sfarsit este arderea.

Intoarce-te dar de acum inainte la iubitorul de oameni Dumnezeu, cerand paza gurii tale si usa de ingradire imprejurul buzelor tale.