Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi și Triodul. Cele trei sărbători: a Vameșului și a Fariseului, a Fiului Risipitor și a Înfricoșătoarei Judecăți, au fost izvodite de Sfinții Părinți ca un fel de veghere și îndemn, ca să ne pregătim și să fim gata pentru nevoințele duhovnicești ale Postului, lepădând deprinderea noastră cea ticăloasă.

Cuvânt din Triod la Duminica Vameșului și a Fariseului

Săptămâna asta se mai numește și vestitoare. În adevăr, după cum cei care vor să meargă la război sunt vestiți mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-și curățească și să-și ascuțească săbiile, ca să-și cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică, spre a se arunca cu râvnă în lupă și spre a-și lua cele de trebuință; de multe ori, înainte de luptă, li se țin ostașilor cuvântări, li se spun povestiri și pilde ca să înflăcăreze sufletele lor și să îndepărteze de le ei lenea, trândăvia, frica și orice altă primejdie.

Tot astfel și Sfinții Părinți vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiță, lupta ce o vom da prin post împotriva diavolului, spre a curăți păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre și care s-a prefăcut în venin din pricina timpului îndelungat de când ne stăpânește; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem și, într-armându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiți spre nevoințele postului.

Așadar, pentru că cea dintâi armă pentru dobânirea virtuții este pocăința și smerenia, iar cea mai mare piedică, mândria sau îngâmfarea, Sfinții Părinți ne înfățișează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de credință din dumnezeiasca Evanghelie.

Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei sau al îngâmfării; iar prin vameș ne îndeamnă să ne însușim smerenia și pocăința, virtuți protivnice acestui păcat. Cel dintâi și cel mai rău dintre păcate este mândria sau îngâmfarea. Din pricina mândriei a căzut diavoul din cer; mai înainte era și se numea luceafăr luminos; din pricina mândriei este și se numește întuneric. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat și Adam, începătorul neamului omenesc, din desfătarea raiului.

Prin această pildă ne îndeamnă Sfinții Părinți să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriți. Căci Domnul celor mândri le stă împorivă, iar celor smeriți le dă har. Și este mai bine să se întoarcă cel păcătos, decât să se mândrească cel care face fapte bune.

”Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborât vameșul mai îndreptat decât fariseul”. Așadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebuie să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă, să se smerească și să se roage din suflet lui Dumnezeu, char dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând așa, nu este departe de mântuire.