Din Pateric:

A fost întrebat un bătrân: ’’Se folosesc, oare, cei care cer rugăciunile altora, iar ei se lenevesc’’? Şi a răspuns bătrânul: ’’Mult poate rugăciunea dreptului, precum este scris, însă, cu deosebire, rugăciunea care se ajutorează şi de cel ce cere rugăciunea, păzindu-se el, cu toată osârdia şi cu durere de inimă, de gânduri şi de fapte rele. Că de va petrece cu nebăgare de seamă, nici un folos nu va avea, măcar şi sfinţii de s-ar ruga pentru el. Că unul zidind, iar altul surpând, ce folos va fi, fără numai osteneală’’.

De la Sfântul Ioan Gură de Aur:

Toţi ştiu că începătură a tot binele este rugăciunea, mijlocitoarea vieţii veşnice şi a mântuirii. Sunt nevoit, dar, să vă grăiesc de dânsa, pe cât voi putea, ca unora ce, deprinzându-vă a trăi în rugăciune şi îndeplinindu-vă de-a pururi lucrurile lui Dumnezeu, cuvântul acesta şi mai silitori să vă facă pe voi. Iar, pe de altă parte, cei ce vieţuiesc molatic în rugăciune şi îşi lasă sufletul pustiu, să-şi cunoască paguba pentru vremea trecută şi să nu se lipsească de mântuire în cealaltă vreme.

Citeşte şi:  Sfârşitul Cuvioasei Parascheva, vestit de îngerul Domnului

Deci, cel dintâi mare lucru ce voi grăi despre rugăciune: tot cel ce se roagă vorbeşte cu Dumnezeu. Iar rugăciunea este lucru de obşte al îngerilor şi al oamenilor. Şi nu este nici o deosebire între amândouă firile de rugăciune. În taină te aşează, deci, împreună cu dânşii (nota redacţiei: cu îngerii la rugăciune) şi degrabă vei păşi în viaţa lor, în cinstea şi în bunul neam şi întru cunoştinţă prin viaţa ta, în tot locul şi ceasul.

Citeşte şi:  De lumina ochilor sufleteşti este lipsit omul a cărui inimă sau minte se întunecă de răutatea păcatului

De la Sfântul Efrem Sirul:

Bun lucru este totdeauna a ne ruga şi a nu ne îngreuna şi, rugându-ne, a nu slăbi, după cum a zis Domnul şi apoi aplostolul Său: ’’Neîncetat rugaţi-vă’’, adică noaptea şi ziua, şi în tot ceasul. Şi nu numai când intri în biserică, iar celelalte ceasuri să fii fără de grijă, ci ori de lucrezi, ori de te odihneşti, ori de călătoreşti, ori de mănânci, ori de bei, ori de zaci, să nu-ţi curmi rugăciunea ta, că nu ştii când va veni Cel ce cere sufletul tău de la tine. Să nu aştepţi duminica sau sărbătoarea sau un anumit loc, ci, precum a zis proorocul David: ’’În tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul’’. Deci, ori în biserică de eşti, ori în casa ta, ori la ţarină, ori vite de paşti, ori clădiri de faci, ori la ospeţe de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi. Iar când poţi, pleacă-ţi şi genunchii, iar când nu poţi, roagă-te cu mintea şi seara, şi dimineaţa, şi la amiază. Dacă rugăciunea ta va merge înaintea muncii şi, sculându-te din pat, mişcările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci nici păcatul nu află intrarea în sufletul tău.