Părintele Gavriil vizita adesea oamenii cu altă concepție religioasă. Încerca să împărtășească tuturor Harul și să îi călăuzească pe toți la adevărata credință. Iată ce povestește el însuși:

”Odată, îmbrăcat cum eram cu schima monahală, m-am dus la sinagogă. La intrare era atârnat un portret mare al lui Moise. M-am închinat la el. Acest lucru a plăcut celor de față. Moise a fost un mare proroc și eu i-am acordat respectul datorat. Am intrat în momentul când citeau Biblia. Erau puțini și mă priveau cu uimire.

Am început să le predic, dar când au auzit de Hristos l-au strigat pe arhiereul lor. A ieșit, dar nu m-a oprit. După aceea m-a chemat în biroul lui. A ascultat cu mult interes și atenție ceea ce spuneam despre Hristos. La sfârșit mi-a mulțumit și așa ne-am despărțit.

Citeşte şi:  Dacă auzi vocea Domnului, îți vei schimba felul în care gândești, precum și modul în care viețuiești

M-am dus și la o geamie. Afară era un grup de musulmani care stăteau și beau ceai. Cum m-au văzut, s-au ridicat în picioare și m-au invitat cu respect la masa lor. Acolo am predicat doar despre dragoste și ne-am despărțit prietenește. M-am dus și la baptiști, dar nu m-au primit. Când m-au văzut, s-au înfuriat, l-au chemat pe pastorul lor și m-au alungat”.

Părintele Gavriil, atunci când ne vorbea despre eretici sau despre cei de alte religii, sublinia totdeauna că trebuie arătăm tuturor aceeași dragoste. O monahie mi-a spus o dată:

Citeşte şi:  Ascultările monahului la Sfântul Munte

”Am vorbit odată cu un eretic. M-am mâniat atât de tare când a început să mă ocărască, încât cred că am păcătuit. Părintele Gavriil atunci mi-a răspuns cu dulceață:

Inima ta nu e de piatră, încât să asculți cu nepăsare cum te ocărăsc unii pentru credința ta. Dacă nu ești curat și fără de răutate precum un mic copil, nu vei intra în Împărăția Cerurilor. Asta nu înseamnă însă că trebuie să ai minte de copil!”.

Iar altei monahii i-a spus:

”Va veni vremea când vă vor călăuzi oameni lumești.

Citeşte şi:  Sfinții lui Dumnezeu nu răsplătesc niciodată răul prin rău și nu se bucură de necazul altuia

Măcar de ar veni la mine un eretic sau un baptist sau un martor al lui Iehova. Îi voi invita să stea, le voi întinde masă și îi voi învăța cuvântul cel bun. Dar eu nu voi mânca cu ei. Nu voi sta la masă cu necredincioșii. Și dacă vine cineva dintre necredincioși, nu te ridica. Nu da locul tău. Lasă-l să stea cu sine însuși. Nu te-ai dus tu la el, el a venit și s-a așezat lângă credincioși. Pentru el trebuie să se ridice toți?”.

Sursa: Sfântul Gavriil (1929-1995), cel nebun pentru Hristos și mărturisitorul