Sfântul Nicodim Aghioritul, vorbind de sensul termenului „religie”, remarcă faptul că numele de religie şi-a luat originea de la traci, care, pentru că aveau diverse supersitiţii legate de demoni, au dat prilejul grecilor să numească religie cultul acordat demonilor, cum spune Sfântul Grigorie Teologul: „nu ale tracilor sunt aceste destrăbălări, ci ale celor care au făcut o
religie din acest cuvânt.”

Citeşte şi:  Tâlcuirea duhovniceasă a rugului aprins şi a prefacerii toiagului lui Moise în şarpe

Sfântul Grigorie Teologul defineşte religia astfel: „este cinstea faţă de demoni, în vreme ce credinţa e cinstirea Treimii.”

Din aceste cuvinte, arată Sfântul Nicodim Aghioritul, tragem concluzia că nu vorbesc ad literam cei care folosesc numele de religie pentru preasfânta noastră credinţă, pentru că acest nume a fost dat de greci în primul rând pentru credinţa în demonii cei răi şi nu trebuie să se refere acest termen la Biserica lui Hristos.

Citeşte şi:  Pe cât văd vrăjmașii sufletul suindu-se și atingând pe Dumnezeu, pe atâta se fac mai cumpliți, topindu-se de pizmă

În fine, Cuviosul Nicodim recomandă ca în locul numelui de religie să fie folosit cel de credinţă sau evlavie sau cei de Ortodoxie sau cucernicie.

Sursa: Sfântul Nicodim Aghioritul, Comentariu la cele şapte epistole soborniceşti ale Apostolilor: Iacob, Petru, Ioan şi Iuda, Editura Stupul Ortodox, Thesalonic, 1986, pp. 72-75.