Scrisoarea de mai jos a aparut parțial în cartea ” Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose” de Ieromonah Damaschin.

„Liebe Eltern (n.n. Dragi părinți- în limba germană),

(…)

Este adevărat că, la început, am optat pentru o carieră academică, aceasta pentru că Dumnezeu mi-a dat minte ca să-L slujesc iar lumea universitară este locul unde se presupune că ți-o folosești mai bine. Acum însă, după opt sau nouă ani, știu prea bine ce se petrece prin universități. Mintea mai este apreciată doar de o mână de profesori ” de modă veche” care în curând vor muri. Pentru ceilalți, totul se reduce la o modalitate de a câștiga un ban, de a avea o slujbă cât de cât stabilă și cam atât, mintea rămânând doar un fel de jucărie, un instrument cu ajutorul căruia poți face lucruri istețe, șmecherii de tot felul pentru care să mai fii și plătit, asemenea unui clovn de la circ.

În zilele noastre, dragostea de adevăr a pierit din sufletele oamenilor și cei care mai au ceva minte sunt nevoiți să-și prostitueze talentele ca să poată trăi. Pentru mine lumea academică a devenit o slujbă ca oricare alta și nu am de gând să devin sclavul ei. Nu pot să- L slujesc pe Dumnezeu în universitățile de azi, nu fac decât să îmi câștig existența. Daca e să-i slujesc lui Dumnezeu în lumea asta și astfel să nu-mi irosesc cu totul viața, va trebui s-o fac în afara lumii academice. Am strâns niște bani și promisiunea că voi mai primi ceva de pe urma unor lucrări, astfel încât voi putea trăi modest vreme de un an, făcând ceea ce îmi dictează conștiința- adică să scriu o carte despre condiția spirituală a omului contemporan, despre care, cu harul lui Dumnezeu, am oarece cunoștință. Cartea probabil că nu se va vinde, pentru că oamenii preferă să uite de aceste lucruri și ei preferă să facă bani decât să slujească lui Dumnezeu.

Citeşte şi:  Acestia sunt ispita cea mai mare a neamului celui de pe urma

Este adevărat că această generație este confuză. Singura mea problemă este că eu nu sunt confuz, eu știu prea bine care e datoria omului: să-I slujească lui Dumnezeu și Fiului Său și să se pregătească pentru viața din lumea de apoi, nu să obțină confortul și fericirea în lumea asta, exploatându-și semenii și dându-L uitării pe Dumnezeu și împărăția Sa.

Dacă Hristos ar veni în lume astăzi, aveți idee ce I s-ar întâmpla? Ar fi băgat la casa de nebuni și ar fi pus să facă psihoterapie. La fel s-ar întâmpla și cu Sfinții Lui. Lumea L-ar răstigni astăzi, la fel cum a făcut-o acum două mii de ani, pentru că nu a învățat nimic,  doar a găsit  forme de ipocrizie și mai perfide. Și ce s-ar întâmpla dacă la unul din cursurile pe care le țin la universitate, într-o zi le-aș spune studenților mei că toată învățătura lumii acesteia nu înseamnă nimic pe lângă datoria de a-I sluji lui Dumnezeu, de a-L primi în suflet pe Dumnezeu-Omul, care a murit pentru păcatele noastre și de a ne pregăti pentru viața de apoi? Probabil că ar râde de mine, iar oficialii universității dacă ar afla, m-ar da afară- pentru că în universitățile noastre este interzis să propovăduiești Adevărul. Ne spunem că trăim într-o societate creștină, dar nu e așa: trăim într-o societate mai păgână și care îl urăște mai mult pe Hristos decât societatea în sânul căreia S-a născut Hristos. Recent, un preot catolic de la U.C.L.A.(n.n.- Universitatea din California)  a avut curajul să spună că la U.C.L.A. atmosfera este păgână, iar oficialii universității au spus despre el că este” fanatic” și „nebun”. Oamenii urăsc adevărul și de aceea L-ar răstigni bucuroși pe Hristos din nou dacă Acesta ar veni iarăși printre ei.

Citeşte şi:  Potrivit Sfinţilor Părinţi, cel mai mare păcat este păcatul împotriva credinţei ortodoxe deoarece ne lipseşte de harul Sfântului Duh

Eu sunt creștin și am să încerc să fiu un creștin onest. Hristos ne-a spus să ne lepădăm de toți banii noștri și să-I urmăm Lui. Sunt foarte departe de aceasta. Dar voi încerca să nu iau mai mulți bani decât am nevoie pentru a trăi; dacă voi putea realiza aceasta lucrând căte un an sau doi la universitate, foarte bine. dar în restul timpului voi căuta să-L slujesc pe Dumnezeu cu talanții pe care El mi i-a dat. În acest an am șansa de a face acest lucru, așa că îl voi face. Profesorul meu Boodberg, fiind rus( se pare că dragostea de Dumnezeu este mai profundă în ruși  decât în oricare alt popor), nu a încercat să mă abată de la gândul meu de a părăsi viața universitară timp de un an. El înțelege prea bine că dragostea de Adevăr, dragostea de Dumnezeu, e infinit mai importantă decât dragostea de siguranță, de bani, de faimă.

Citeşte şi:  Profeţia pesimistă asupra sinodului tâlhăresc s-a împlinit

Nu pot decât să-mi urmez glasul conștiinței; nu pot să mă mint pe mine însumi. Și știu că procedez bine, cum trebuie. Dacă faptele mele par nechibzuite în ochii lumii, nu pot să-i răspund decât cu cuvintele Sf. Pavel: toată înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Uităm cu prea multă ușurință acest lucru.”

(…)

Aceasta scrisoare a fost scrisa pe 14 iunie 1961

Sursa: https://thoughtsintrusive.wordpress.com/2017/11/17/letters-of-fr-seraphim-rose-1961-1982/