Sfântul Apostol Pavel spune că „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.”, deoarece primul nostru scop este să ne perfecționăm pe noi înșine și să nu luptăm cu ceilalți. Pentru aceasta trebuie să avem un mediu stabil și pașnic.

Sfântul Pavel are multe lucruri de spus în această problemă și în celelalte epistole ale sale, punând cetățenii sub conducătorii lor în același fel în care slujitorii sunt sub stăpânii lor. El face acest lucru pentru a arăta că Hristos nu a introdus legile în scopul de a submina statul, ci mai degrabă pentru ca acesta să fie mai bine guvernat. El nu vorbește despre conducătorii individuali, ci despre principiul autorității în sine. Aceasta pentru că ar trebui să existe conducători și conduși și că lucrurile nu ar trebui să curgă doar în anarhie, cu oamenii care se învârt ca niște valuri de la o extremă la alta. Principiul conducerii este lucrarea înțelepciunii lui Dumnezeu.

Citeşte şi:  Poveste reală: A fost la furat, dar ce a văzut l-a făcut de s-a călugărit!

Cu toate acestea, trebuie să subliniem faptul că, în discuția noastră, o națiune poate parcurge două căi: una care se îndreaptă către Dumnezeu care este spre smerenie, pace și fericire și o altă cale care merge spre plăcerile lumești, diverse forme de ură (rivalitate, denigrare etc.), exploatare, presiune, minciuni etc.

Dacă o națiune ia prima cale, atunci Dumnezeu dă o structură conducătoare care îi va ajuta pe oameni pe această cale. Dacă o națiune ia a doua cale, atunci Dumnezeu dă autorități dure care vor arăta în mod concret prin comportamentul lor față de oameni că drumul pe care l-au luat este greșit și trebuie să se smerească și să se roage pentru ajutor.

Citeşte şi:  Trupul nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul

Împăratul bizantin (Flavius) Focas era foarte brutal, incompetent și nedrept. Sfântul Anastasie din Persia s-a rugat intens: „Doamne Iisuse Hristoase, de ce ne-ai dat un asemenea conducător?”

S-a rugat neîncetat cu multe lacrimi și post până când Hristosul a apărut viu în fața lui. Atunci Sfântul Anastasie a îngenuncheat în fața Lui și a spus: „Domnul meu – De ce?”

Citeşte şi:  Să nu vă leneviți, fraților, de a voastră mântuire, nici să petreceți ca dobitoacele

Apoi regele regilor a răspuns: „Nu am găsit pe cineva mai rău”.

Primim întotdeauna regulile pe care le merităm. Să ne pocăim continuu dacă vrem să avem o viață senină.

Bazat pe Romani 13: 1, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Anastasie din Persia