Un batran vindea oua.O femeie cobori dintr-o masina,veni la el si il intreba:

– Cu cat dai ouale?

Batranul i-a raspuns:

– 1 leu oul,doamna.

– Voi cumpara 6 oua cu 5 lei sau nu voi cumpara deloc.

– Ia-le la pretul pe care il vrei. Poate ca este un inceput bun pentru ca astazi nu am vandut niciun ou, a raspuns batranul.

Citeşte şi:  Sf. Efrem Sirul – Despre cele 8 boli ale sufletului și cum să le vindeci

Ea a luat ouale si a plecat simtindu-se mandra. S-a urcat in masina ei si a mers la un restaurant impreuna cu prietenul ei. Acolo au comandat ceva. Au mancat putin din ce au comandat si au cerut nota de plata. Comanda a costat 140 de lei si ea a dat 150, spunandu-i proprietarului sa pastreze restul.

Citeşte şi:  Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi creştinism este felul cum pun întrebarea despre Adevăr

Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului, dar dureros pentru batranul vanzator sarac de oua.

Ideea este:

De ce aratam intotdeuna ca suntem puternici atunci cand cumparam de la cei saraci? Si de ce suntem generosi cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastra?

Odata am citit undeva:

Citeşte şi:  Postul pentru copii – şcoală a voinţei, examen de credinţă

„Tatal meu obisnuia sa cumpere bunuri simple de la oameni saraci la preturi mari chiar daca nu avea nevoie de ele. Uneori obisnuia sa plateasca mai mult pentru ele. M-am mirat de asta si l-am intrebat de ce o face? Atunci tata mi-a raspuns: «Este un act de caritate infasurat cu demnitate!»”.