Adolescenţii devin din ce în ce mai nefericiţi, având probleme legate de şcoală, modul în care arată şi de multitudinea libertăţilor şi alegerilor pe care le au.Răspunsul la întrebarea din titlu pare să fie acela că punem prea puţin accent pe familie şi ne concentrăm prea mult asupra bunurilor materiale, susţine un nou studiu. Cercetarea, publicată în Children’s Society a fost realizată pe baza unui număr de 42.000 de copii din Marea Britanie cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani, a scos la iveală că după o perioadă de creştere treptată, în 2008, nivelul de fericire al copiilor a început să scadă şi mai apoi chiar să intre în declin, scrie descopera.ro.
Experţii au avertizat că astfel de probleme legate de sănătatea mentală şi bunăstare au fost adesea considerate drept lucruri care ţin de anxietatea tipică adolescenţilor, dând naştere unei culturi ignorante. „Atitudinea dăunătoare nu mai poate continua atunci când atât de mulţi [copii] sunt nefericiţi şi se luptă cu probleme serioase, inclusiv cu gânduri sinucigaşe. În locul unei naţiuni în care tinerii sunt susţinuţi să fie fericiţi, sănătoşi şi împliniţi, noi avem o cultură a stigmatizării, a neînţelegerii şi a ignoranţei. Tinerii noştri merită ceva mai bun”, a declarat Emma-Jane Cross.
Raportul „The Good Childhood” a scos la iveală că adolescenţii cu vârste cuprinse între 14 şi 15 ani au cel mai scăzut nivel de satisfacţie. Dintre aceştia 15% au un nivel scăzut al bunăstării, comparativ cu doar 4% dintre cei aflaţi la vârsta de 8 ani.
De asemenea, raportul a avertizat că deşi mulţi dintre tineri nu îndeplinesc criteriile pentru a fi catalogaţi ca având probleme de sănătatea mintală, ei aveau un nivel ridicat de nefericire. Ca urmare a acestui lucru, aceşti tineri aveau mai multe şanse de a nu se simţi motivaţi din punct de vedere academic, de a nu avea relaţii bune cu familia şi de a se se simţi inferiori din punct de vedere financiar, comparativ cu prietenii lor.
Iată ce a declarat unul dintre tinerii intervievaţi: „Ştiu mulţi oameni care se simt într-un fel forţaţi să poarte anumite haine pentru că fac parte din grupul popular nu vor să fie respinşi”. În acelaşi timp, un altul a declarat: „Port ce vreau eu, însă uneori văd oameni care se uită la mine, dar asta nu mă deranjează cu adevărat pentru că fiecare are dreptul să facă ce vrea aşa că nu mă deranjează când oamenii de uită insistent. Pot face ce vor ”.
Nivelurile percepute de libertate de alegere, de autonomie şi libertate, care sunt în legătură directă cu gradul de satisfacţie, scad în intervalul de vârstă 8-15 ani şi cresc între 16 şi 17 ani. Matthew Reed, directorul executiv de la The Children’s Society, a descris această scădere a nivelului de fericire experimentat de copii drept „incredibil de îngrijorător”. „Aceste constatări surprinzătoare indică faptul că ar trebui să acordăm mai multă atenţie pentru îmbunătăţirea nivelului de fericire al copiilor din ţară”, a mai declarat acesta explicând că tinerii se confruntă cu probleme rezolvabile, precum expunerea la conflictele din familie sau sentimentul de nesiguranţă atunci când sunt în casă.
Anul trecut, un studiu realizat de UNICEF asupra copiilor din 24 de ţări bogate a constatat acelaşi lucru: că adolescenţii din Marea Britanie au un nivel din ce în ce mai scăzut de fericire şi nesatisfacţie. Ca urmare a acestui fapt, cercetarea a clasat Marea Britanie pe locul 21 din 24 în ceea priveşte nivelul de fericire experimentat de copii, iar oamenii de ştiinţă susţin că acest lucru este cauzat de un fenomen care începe să ia amploare în multe alte ţări.
UNICEF susţine că unele ţări nu şi-au prioretizat cum trebuie valorile, înlocuind timpul de calitate petrecut cu copiii cu rafturi de jucării scumpe care nu sunt folosite. „Părinţii din Marea Britanie vor să fie părinţi buni, însă nu prea ştiu cum să facă asta. Simt că nu au timpul şi uneori cunoştinţele necesare pentru a face asta şi încearcă să compenseze această lipsă cumpărându-le copiilor noi gadgeturi şi haine”, spun oamenii de ştiinţă.
Cercetătorii compară Marea Britanie cu Suedia şi Spania aflate în top 5 state în care nivelul de fericire al tinerilor este ridicat. Potrivit UNICEF, motivul pentru care cele două state au ocupat locuri în top este acela că „timpul rezervate familiei este protejat” şi că toţi copiii „au acces la mai multe activităţi”.
Deşi datele au fost prelevate de la copii din Marea Britanie, rezultatele sunt relevante tocmai pentru că reflectă situaţii de care se lovesc din ce în ce mai des familiei din lume. În încercarea de a mări veniturile familiei, părinţii petrec din ce în ce mai mult timp la locul de muncă, scurtând astfel timpul petrecut alături de copii.
Sursa:unimedia.info
Sărmanii copilaşi, nu primesc educaţie cuvenită, nu primesc nici un fel de învăţătură despre curăţenia sufletească şi trupească, nu au nici o călăuză de absorbţie a cugetelor lor pentru a „naşte” ostaşi ai Lui Hristos Dumnezeu.
Ce fel de har poate fi în împrejurimile frâului liber a celor fără de Dumnezeu?
Cu adevărat părinţii sunt stăpâni pe copilaşii săi, însă sărmanii copilaşi au pericolul pentru a suferi din cauza neştiinţei lor.
Pe cei înafară de Biserica Lui Hristos, zice Sf. Apostol Pavel, are să-i judece Iisus Hrisos, însă Biserica are obligaţiunea să-i judece pe cei ce numindu-se fraţi umblă prin toate păcatele.
De ce o parte din Părinţii Bisericii Ortodoxe sunt învăluiţi în ispite de la mikiduţă?
Pentru că, negând pericolul primirii numelui de antibotez (666) în actele pentru care le primeşte punând semnătura, îşi pierde cu încetul Harul Dumnezeiesc.
Adică cei ce nu sunt total de acord, pierd câte puţin har, pe când cei ce neagă – sunt lipsiţi de har.
De aceasta şi sărmana turmă are să pătimească.
Părintele care tolerează ecumenismul, sectele catolice, protestante şi toată mizeria aceasta religioasă apuseană, jidovească şi păgânească sunt determinaţi ca Iuda-Vânzătorul.
Iuda nu a omorât pe nimeni, nu a făcut nimic aproape, doar una a făcut şi a fost destul, L-A VÂNDUT PE DUMNEZEU oamenilor, pe Creator făpturii.
Iată dacă aşa raţiune are părintele – fugiţi de învăţăturile lor că sunt ucigătoare de suflet.
Celor ce nu sunt slujitori ai Bisericii – judecata preoţilor le este păcatul de moarte, aveţi grijă, că nici în gând nu este permis să judecaţi, însă „să vă feriţi de aluatul [fariseilor]” cum ne învaţă Dumnezeu, este în obligaţiunea noastră.
Datoria noastră în continuare este să fim fideli până la moarte Lui Hristos, să nu avem frică de nimic şi de nimeni, şi să mărturisim într-una, că precum noi am aflat, trebuie să transmitem şi celorlalţi. Şi ca să nu fie tulburare, cercetaţi mai întâi duhurile persoanelor, dacă se cuvine să le spuneţi sau dacă nu aveţi acces să le vorbiţi de Dumnezeu, atunci nici nu încercaţi pentru că ve-ţi fi urâţi şi nu doar.
Că şi Părinţii care au daruri de La Dumnezeu nu spun totul ce le este descoperit, pentru că ei văd duhurile oamenilor, adică vor primi sau vor lua în râs.
Aşa şi voi trebuie să fiţi înţelepţi cu înţelepciune duhovnicească şi pentru cei trupeşti şi pentru cei duhovniceşti.