Unul din motivele principale este in primul rand lipsa unei vieti crestine si apoi noul sistem de viata necrestin in care trebuie sa se integreze.

Pretul plecarii din tara duce in cele mai mute cazuri la divort si implicit o viata dificila pentru copii acolo unde exista.

Asadar in Europa de Vest si nu numai,exista o viata mai buna,insa partea sufleteasca are o importanta foarte mica sau am putea spune ca deloc.

Bisericile nu sunt pline Duminica si in sarbatori,iar oamenii de acolo prefera sa mearga la o plimbare sau sa faca altceva decat sa mearga la Sfanta Liturghie.

Se observa clar ca acolo unde este viata buna,omul uita de Dumnezeu.

Ceea ce se intampla,consta in faptul ca familia incet se distruge,sotii ajung sa nu se mai iubeasca iar scopul principal devine banul.

Copii nu mai asculta de parinti,se revolta asupra lor si vrajmasul pune incetul cu incetul mana ape sufletele oamenilor ducandu-le la pierzanie.

Acesta este unul din razboaiele nevazute ale diavolului,pentru ca mai multa bucurie este pentru el de a aduce crestinii in iad,cu care are mai multa lupta,decat cu un pagan care deja a uitat de Dumnezeu.

Citeşte şi:  Dacă vă consideraţi creştini după credinţă, dar purtaţi act drăcesc (buletin electronic) care arată că îi aparţineţi lui, atunci ai cui sunteţi?

Iata cum cuvintele din Sfanta Evanghelie,”nu toti cei ce zic Doamne,Doamne,vor intra in Imparatia Cerurilor”se adeveresc,pentru ca uitam de Dumnezeu,de viata cea cu randuiala dusa in tara,de spovedanie si impartasanie si ajungem sa fim crestini doar cu numele.

Este bine ca omul sa munceasca,si sa invete din felul in care isi traiesc viata celelalte popoare,insa tot in tara sa ramanem,pentru ca este locul in care credinta este vie si ne  tine sufletul si constiinta treaza.

Daca in strainatate,unde banul primeaza si este o viata mai usoara pentru omul de rand nu sunt asa de multe biserici ortodoxe,intrebarea fireasca vine,de ce acolo unde este lux si de toate nu este credinta,iar unde este viata modesta credinta si adevarul cresc si oamenii duc o viata placuta lui Dumnezeu?

Raspunsul este firesc si anume ca aceasta este “calea cea stramta” care duce la viata vesnica,iar strainatatea cu bunurile ei este “calea cea larga”care duce la pierzanie.

Citeşte şi:  Starețul Efrem din Arizona: ”ÎN CURÂND vor începe zile FOARTE GRELE”! VEZI AICI..

Insusi Mantuitorul cand a fost dus de diavol pe aripa templului din Ierusalim si I s-a fagaduit lumea acesta cu bunurile ei de catre satana,stapanul celor trecatoare,Hristos i-a raspuns”Mergi inapoia Mea satano,caci scris este:Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui,?Unuia sa-I slujesti”(Luca 4,6).

Asadar reiese clar ca nimic nu este mai de prêt decat mantuirea ,iar daca ne uitam inauntrul sufletelor noastre sin e intrebam sinceri pe noi insine oare ce am facut pentru mantuire,vedem ca de fapt raspunsul este “nimic” si aceasta pentru ca odata cu instrainarea de tara vine si instrainarea fata de dreapta credinta,de traditii si obiceiuri si nu  ne mai putem numi crestini adevarati ci numai purtatori de nume.

De asemenea nu mai avem drept povatuitori pe duhovnici si umblam ca oile fara stapan prin lumea asta dupa cele trecatoare,iar la sfarsitul vietii ne dam seama cu adevarat ca ne-am cheltuit viata fara de folos,iar apoi vine deznadejdea si resemnarea in suflet de la diavol care iti spune in gand ca “degeaba te-ai trudit in lumea asta ca al meu esti,pentru ca ale mele le-ai facut.

Citeşte şi:  Unde sunt noii Marcu Evghenicul, ca să strige cu glas ca de tunet „nu semnez”?!

”Macar atunci sa alergam la un duhovnic si sa ne marturisim pacatele in al 11-lea ceas si poate asa vom avea parte de bunavointa si milostenia lui Hristos.

Sa dea bunul Dumnezeu ca pe nimeni dintre noi sa nu il prinda moartea nepregatit si sa inchida ochii printre straini,fara o slujba cu randuiala si spovedanie si impartasanie inainte de moarte,pentru ca aspru si aprig este focul iadului si mania lui Dumnezeu,iar dincolo nu mai este pocainta.

Asa sa ne ajute mila Domnului la toti ca sa ne facem partasi ai Imparatiei cerurilor,pentru ca “ce-i va folosi omului de va castiga lumea toata si isi va pierde sufletul?”

Ioannis Dimitriou