Așteptarea de secole, profețiile, în cele din urmă strigătele de bucurie „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” Și deodată, câteva zile mai târziu, strigăte de „Răstignește-L!”. Cum s-a întâmplat acest lucru? Cum au putut evreii să nu-l recunoască pe Iisus din Nazaret ca fiind Mesia? L-am întrebat pe protoiereul Alexandru Hvorost, parohul Bisericii Sfântului Mucenic Ioan Ostaşul din Drujkovka, despre acest lucru.

De ce nu au crezut evreii în Mesia, doar ei atît Îl așteptau?

Nici nu se putea altfel.

Pentru început, Hristos Însuși a spus: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.” (Matei 10:34-35), avertizând astfel că va exista o atitudine controversată față de persoana Sa. De asemenea, El a spus cuvinte foarte importante: „Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.” (Matei 11:6). Mântuitorul a prezis că învățăturile Sale nu vor fi înțelese sau acceptate, că Îl vor calomnia. Și de fapt așa a fost: despre aceasta citim în mod repetat în paginile Noului Testament. Totuși, nu se poate afirma că Hristos nu a fost acceptat de majoritatea evreilor. Societatea era divizată, tocmai pentru că mulți îl urmau pe Iisus și îl recunoșteau ca fiind Mesia.

Hristos văzut de contemporanii Săi

Cum îl vedeau contemporanii săi pe Iisus? Pentru mulți a fost un rabin călător cu ucenicii săi. Evreii, pe de altă parte, aveau o idee diferită despre Mesia. El urma să fie un rege pământesc care să le construiască un paradis pe pământ, să le asigure hrana, să-i elibereze din sclavia romană și să supună celelalte națiuni. Pentru ei, Mesia era în primul rând un conducător, un lider național care va rezolva, înainte de toate, problemele existenței pământești. Misiunea sa spirituală era secundară.

Dar Domnul a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36). El a rostit aceste cuvinte ca răspuns la întrebarea lui Ponțiu Pilat: „Tu ești Regele iudeilor?”. Când Pilat a auzit aceste cuvinte, și-a schimbat părerea despre Hristos și a înțeles că nu avea de-a face cu un politician. Cu toate acestea, mulți evrei nu au realizat acest lucru și au fost dezamăgiți. Ei se așteptau la un salvator pământesc, nu la un salvator ceresc care să salveze omenirea de păcat. Ei doreau să fie eliberați de problemele și dificultățile pământești. De aici și următoarea întrebare: au aavut ei nevoie de un Mântuitor?

Cine avea nevoie de un Mântuitor?

Omul care piere are nevoie de un Mântuitor. Evreii nu se vedeau pe ei înșiși ca atare. Înțelegerea lor despre relația cu Dumnezeu era distorsionată. Ei au crezut că prin Avraam au intrat într-un legământ cu El, Dumnezeu le-a dat poruncile, ei au ascultat de aceste porunci, pentru care Dumnezeu era obligat să-i salveze – automat. Întrebarea este: care este scopul lui Hristos în această abordare? De ce au nevoie de El fariseii, care se considerau sfinți pentru că respectau legea cât se poate de exact și de complet? Ei au dezvoltat un sistem elaborat de reguli, reglementări și diverse ritualuri care trebuiau respectate pentru a fi salvați.

Acei oameni erau siguri că totul era perfect în viața lor spirituală și nu aveau nevoie de niciun Mesia pentru a le rezolva problemele spirituale. Iată de ce s-a trezit mândria, răutatea și invidia față de Hristos, căci evreii se considerau sfinți și răscumpărați. Dar Hristos i-a mustrat pentru diferite greșeli, pe care ei nu le-au putut accepta.

Cum trebuia să fie Mesia?

Evreii uitaseră cum trebuia să fie Mesia. Sfântul profet Isaia îl descrie ca suferind, nu ca arătând măreție: „Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.” (Isaia 53:2-3), „Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.” (Isaia 53:7).

Evreii uitaseră toate aceste profeții, grija lor pentru bunăstarea pământească le depășise. Un Mesia suferind era un fel de paradox pentru ei. Nu asta era ceea ce își doreau! Iată de ce au fost atât de duri cu Hristos suferind pe Cruce: „Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele. Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.” (Matei 27:39-42).

Această poziție a lui Mesia al lor era percepută de ei ca ceva imposibil și șocant. Astfel, Pavel a scris mai târziu: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.” (1 Cor. 1:22-23). Într-adevăr, evreii au fost seduși de persoana lui Hristos. În justificarea lor, trebuie să ne amintim că atât înainte cât și după Hristos au existat mulți mesia falși, impostori, pe care Mântuitorul i-a mustrat. Prin urmare, ei aveau deja o anumită imunitate, ca urmare a faptului că îi primeau pe toți cu precauție.

Învăţătură care nu este din lumea aceasta

Mulți dintre iudei nu puteau accepta ceea ce Hristos propovăduia. De exemplu, faptul că El a vorbit despre Sine ca fiind Fiul lui Dumnezeu era inacceptabil pentru ei. Pentru mentalitatea din Vechiul Testament, era imposibil, în principiu, ca omul să fie fiul lui Dumnezeu. Dar în Hristos, divinul și umanul s-au unit, iar noi îl mărturisim ca fiind Dumnezeu-Omul.

Evreii au fost, de asemenea, împotriva lui Hristos pentru că El le-a încălcat stereotipurile. În calitate de exemplu se poate de adus atitudinea Mântuitorului față de ziua de sâmbătă. Mântuitorul a vindecat în ziua de sâmbătă și a spus: „Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.” (Marcu 2:27) – ceea ce a fost luat de mulți drept blasfemie, când în realitate Domnul a învățat că totul trebuie tratat cu rațiune, ca nu cumva să se facă zel dincolo de rațiune.

Mulți evrei s-au îndepărtat de Hristos și au devenit sceptici în privința învățăturii Sale după ce El a spus: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6:54). Ce cuvinte înfricoșătoare pentru cei care nu le înțelegeau sensul! Apropo, neînțelegerea a fost, de asemenea, un motiv pentru respingerea lui Hristos. Mulți dintre contemporanii Săi au luat prea literal ceea ce a spus.

Pe de altă parte, există o opinie conform căreia evreii au înțeles învățăturile lui Hristos, inclusiv caracterul internațional al predicii Sale. Nu întâmplător apostolii au învățat mai târziu: „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Galateni 3:26-28).

Ei se temeau că, dacă vor accepta învăţătura lui Hristos, își vor pierde identitatea națională. Pentru ei, păstrarea identității lor naționale era mai importantă decât orice altceva, inclusiv legământul și revelațiile pe care Domnul le dăduse. Dacă ar fi crezut în Hristos, nu L-ar fi dat nimănui, căci acesta ar fi fost doar Mesia al lor. Vechiul Testament, în care rămăseseră de fapt, era mai important pentru ei decât Noul Testament. Cu toate acestea, există o profeție în Apocalipsă care spune că înainte de a doua venire mulți evrei vor crede și vor fi botezați. Nu avem de ales decât să așteptăm convertirea și deşteptarea lor.

Interviu realizat de Ecaterina Shcherbakova

Traducere: Redacţia Apărătorul Ortodox