De ce nu trebuie sărbătorit în 8 martie!

Am învăţat pe când eram la grădiniţă că de 8 Martie este „ziua internaţională a femeii”. Am învăţat deasemenea că în toate ţările lumii trăiesc copii, bărbaţi şi femei. Dar după ’89 am aflat că ziua despre care vorbesc se sărbătoreşte doar în ţările fostei URSS ale foştilor sateliţi ai acestuia şi ale unor ţări cu simpatii socialiste. Deci 8 martie nu este ziua femeii ci a unui tip de femeie, a femeii revoluţionar, care lucrează la strungul din fabrică, şi care este în primul rând proletar. Nu mamă, fiică, sau soţie. Acesta este motivul pentru care în ţările unde comunismul revoluţionar nu s-a manifestat, sărbătoarea a fost uitată şi nu s-a păstrat.

De ce 8 Martie?

Ziua femeii prolet-revoluţionar a fost pusă pe această dată dintr-un motiv. Am căutat acest motiv: ce lider feminist a fost arestat, concediat, sau mai rău, asasinat de opresorii capitalişti? Nu am găsit nici un răspuns… Reiese probabil că un motiv personal a fost la baza deciziei fondării acestei sărbători şi nu un motiv istoric. Dar pentru a înţelege care au fost motivele trebuie să cercetăm persoanele. Am aflat de când avem acces la informaţie, ceea ce doar bănuiam în vremurile apuse şi anume că nu doar în aparenţă, la Internaţională – în afara ideilor revoluţionare comune – exista şi o legătură etnică. Internaţionala, cum s-a constatat, era în mare parte uninaţională. Este cunoscut faptul că nu se poate vorbi despre mişcarea revoluţionară din Europa de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, fără a vorbi despre evreii care au ridicat popoarele împotriva “Lumii Violenţei” şi au propus ca aceasta să fie “distrusă din temelie”.

Instinctiv ne întrebăm dacă au existat femei care au ridicat poporul împotriva tiraniei, cu un succes rasunător. Orice european şi nu numai, va răspunde negreşit: Ioana d’Arc. Dar Clara Tetkin a fost evreică. Pentru ea, familia ei şi a majorităţii liderilor socialişti, Ioana d’Arc nu reprezintă mare lucru. Pentru ei Estera este eroina şi totodată un personaj biblic. De aceea atunci când partidul a propus o sărbătoare a femeii, Clara Tetkin şi-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta nu este prezentă doar în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai vesela sărbatoare a evreilor – Sărbatoarea Purim. Ea se serbeaza la sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie, anul acesta picând în 5 martie. Sărbătoarea nu are o dată fixă. În anul în care s-a stabilit data, Purim-ul s-a sărbătorit pe 8 Martie. În fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider, pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că prin aceasta sărbătorim alături de evrei masacrarea a 75.000 de oamnei, elita Imperiului Persan.

Vă înteb, este normală sărbătorirea unui măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul, este în special o sărbatoare pentru copii unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pînă nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Amam”şi “binecuvintat este Mardoheu”. Este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mâini – cum încearcă unii să explice – ci un măcel.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Esterei este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.

Există în istoria gândirii iudaice o părere precum căreia toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie sa se procedeze cu ele. În creştinism războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat inţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechiului testament. De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbatoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?

Revenind la tematica iniţială.

Internaţionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbatoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionara feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinţă – cu sărbătoarea Purim?

Explicaţie

Nu am scris acest articol pentru ca noi sa avem o atitudine neprietenoasa faţa de cei de un neam cu Clara Tetkin, ci pentru a înţelege ce sărbatorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Tetkin sunt evidente şi nu înţeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreiesc. N-ar fi timpul să uitam de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special, zi care nu are nimic comun cu femeia creştină?!

Care este sărbătoarea femeii creştine? Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, căci din moment ce există o sărbatoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar pentru că aceasta nu există credem că femeia este subapreciată atunci când i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia umană. Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci sărbătoreşte şi cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele sau sacrificiile lor. Există inclusiv „ode” întregi aduse acestor femei în acatiste. În plus există o zi anume prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitor, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlatura ideea de discreditare a femeii în faţa barbatului, tradiţia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii.

Aşadar dorim tuturor femeilor: fecioare, casătorite sau văduve, să urmeze exeplul sfintelor femei mironosiţe, nu a femeii defeminizate, proletare, care luptă pentru revoluţii sau masacre, însă uită să fie mamă şi soţie.

O altă mare sărbătoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor creştine, este Bunavestire, când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, prin însăşi apartenenţa sa la sexul frumos, conferindu-i un rol la fel de important în societate în comparaţie cu bărbaţii.

Aşadar, avem destule sărbatori în care să ne bucuram mamele, surorile, soţiile, iubitele şi prietenele oferindu-le un buchet de flori sau facând o faptă bună care sa le bucure. 1 martie este momentul când tradiţional românii sărbătoareau renaşterii naturii, fertilitatea şi puritatea. Un simplu ghiocel dăruit în această zi arată asocierea primului mugure de viaţă ce a răzbit prin zăpadă cu femeia care căreia i-a fost oferit. Un gest simbolic închinat vieţii şi nu evocând moartea.

Şi dacă suntem cu adevărat bărbaţi şi ne iubim într-adevăr femeile, nu cred că este nevoie de o sarbătoare evreiască pentru a ne arăta dragostea. Trebuie să le protejam, să le iubim şi să le respectăm în fiecare zi şi binenţeles nu este nevoie de o zi anume pentru a dărui o floare.

Voi încheia cu un citatul unei fiinţe minunate: “Dragostea trebuie manifestată în fiecare zi, nu de Sf. Valentin sau de 8 martie… sau de Crăciun. Dragostea e dată să fie simţită şi răspândită la cei dragi şi nu numai, in fiecare zi”.

Autor: Guțiu Răzvan Cătălin