Conducătorii noştri religioşi nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor

De  ce nu obiectează bisericile faţă de limitările pe care Cezarul le impune acestora?

Libertatea de a cânta, de a te ruga şi de a asculta cuvintele Bibliei sunt privilegii preţioase pentru care au murit oameni

Există ceva de mare preţ în libertatea omului de a se închina, ceva ce merge mult mai departe decât nevoia creştinilor. Libertatea de a înălţa cântări, de a te ruga, de a asculta Biblia, de a te aşeza în interiorul unui monument istoric ce nu s-a închis de secole, fie că a fost sau nu o ciumă, fie că a fost sau nu o pandemie, acestea sunt privilegii preţioase pentru care oameni şi-au dat viaţa. Aceste libertăţi sunt o fereastră sau o icoană a liberăţilor valoroase de care întreaga naţiune se bucură. A pune în pericol una dintre aceste libertăţi înseamnă a pune în pericol naţiunea. Cultul public al bisericii creştine este esenţial pentru bunăstarea naţiunii noastre.

Naţiunea nu poate fi ţinută la nesfârşit într-o stare de frică, aşteptând sosirea rezolvării magice a unui vaccin. Trebuie, mai degrabă, să învăţăm să ne adaptăm, să gestionăm riscul, aproape că s-ar putea spune că trebuie să avem încredere în Dumnezeu. Am compartimentat sănătatea, economia, afacerile, ştiinţa, biserica şi societatea şi, în consecinţă, nu mai suntem pregătiţi să înţelegem inter-relaţionarea lor – o sarcină care, înainte, era a teologiei sau a credinţei.

Nu trebuie să mai fim niciodată complici la închiderea uşilor bisericilor noastre menite închinării creştinilor

Sloganul „Salvaţi NHS [Sistemul Naţional de Sănătate]” a căpătat un caracter divin rezervat înainte Celui Atotputernic. Privim totul printr-o singură lentilă. Totuşi, dezvoltarea naţiunii nu depinde numai de sănătate, nici de longevitate la modul simplist, nici măcar de capacitatea serviciilor de sănătate. Ci, pentru a înflori ca indivizi şi ca naţiune, e nevoie şi de bunăstare economică, de locuri de muncă, de antreprenoriat, de inovaţie, de sănătate mintală, de familie, de relaţii şi, pentru mulţi dintre oameni, de latura spirituală.

Dacă politicile de blocare cauzează mai multe daune oamenilor, familiilor şi societăţii – la nivel fizic, spiritual şi economic – decât virusul în sine? Este o ameninţare, probabil, pentru libertăţile naţiunii noastre, pentru care s-a luptat îndelung şi pentru care multe vieţi s-au sacrificat.

Trebuie să nu cedăm aceste libertăţi cu uşurinţă. Trebuie să nu mai fim niciodată complici la închiderile uşilor bisericilor noastre cultului creştinilor. A face acest lucru va cauza grave prejudicii parohiilor noastre, slujirii noastre pentru neam şi ar fi cu adevărat în opoziţie cu îndatoririle de bază ale slujitorilor creştini.

C. S. Lewis a scris un articol, publicat în The Observer în 1958, în care spunea: <Mi-e groază de guvernul în numele ştiinţei.> A susţinut că un astfel de guvern va duce la dictatură, întărită prin aruncarea în faţă „a acelei ipocrizii anume pe care speranţele şi temerile epocii respective o vor arăta ca cea mai potentă.” Care e ipocrizia zilei de astăzi? Frica, frica de moarte, frica de pandemie. Asta este impresia mea dominantă despre conferinţele de presă ale guvernului şi despre comentariile mass-media. Niciunele dintre acestea nu au fost puse sub semnul întrebării, contestate, de către liderii noştri spirituali.

Lewis continuă, şi merită să-l cităm pe de-a-ntregul, deoarece aceste explicaţii date în urmă cu 60 de ani sunt incredibil de relevante pentru nedumerile noastre actuale:

„Iarăşi, noua oligarhie trebuie să-şi susţină din ce în ce mai mult pretenţia de a ne supune planului său cu pretenţia că deține cunoaşterea. Dacă e să fim dădăciți, mama trebuie că ştie cel mai bine. Asta înseamnă că ei trebuie să se bazeze din ce in ce mai mult pe sfaturile oamenilor de ştiinţă, până când, în cele din urmă, politicienii devin doar nişte marionete ale oamenilor de ştiinţă. Tehnocraţia este forma spre care trebuie să tindă o societate supusă unui plan. Acum ma ingrozesc de specialiştii aflaţi la putere pentru că sunt nişte specialişti care se exprimă în afara ariei lor de specialitate. Oamenii de ştiinţă să ne spună despre ştiinţă. Dar guvernarea implică chestiuni legate de binele omului şi dreptate şi ce lucruri merită să ai şi la ce preţ. Iar asupra acestora, o abordare ştiinţifică nu dă nicio valoare opiniei omului. Lasă ca medicul să-mi spună că voi muri dacă nu fac aşa şi pe dincolo; dar dacă merită să-mi trăiesc viaţa în acele condiţii nu e o problemă asupra căreia să se pronunţe el şi nici oricare alt om.”

Imaginaţi-vă doar că bisericile ar fi contestat limitările cu care Cezarul le-a îngrădit

Imaginaţi-vă, pentru o clipă, că, imediat după cel mai recent comunicat al Primului Ministru, lideri celor mai importante trei denominaţiuni creştine din Marea Britanie s-ar fi adresat naţiunii, împreună,  prin intermediul televiziunii. Arhiepiscopul de Canterbury, secretarul Frătiei Bisericilor Evanghelice Independente şi Arhiepiscopul Romano-Catolic de Westminster s-ar fi adunat tustrei ca unul (televiziunile ar fi difuzat asta, nu-i aşa?). Ei ar fi anunţat că în ziua următoare feţele luminate sunt invitate la Catedrala Sfântul Pavel, unde o slujbă – evident în acord cu prevederile legale – de rugăciune şi pocăinţă ar fi avut loc, pentru a chema mila lui Dumnezeu.

În următoarea zi, toate catedralele de pe teritoriul tării ar fi săvârşit o slujbă asemănătoare. În duminica următoare, toate bisericile şi capelele de pe întinsul ţării ar fi procedat la fel. Arhiepiscopii şi ceilalţi înalţi prelaţi ar fi subliniat limpede că preoţii îi vor vizita pe oameni şi se vor ruga împreună cu ei, după cum li se cere, şi că slujbele bisericeşti publice vor continua. Imaginaţi-vă asta! Imaginaţi-vă că bisericile ar căuta să respingă îngrădirile pe care Cezarul le-a impus lor. Imaginaţi-vă. Pentru că, chiar dacă nu vor începe aceste lucruri cu cei mai însemnaţi dintre noi, ele tot vor începe.

Sursa: https://thecritic.co.uk/our-national-spiritual-leaders-have-fallen-short/

Traducere: Cuvântul Ortodox.ro