Nu raționăm bine în aceste lucruri și în multe altele fiindcă nu căutăm să le pătrundem mai adânc, ci le urâm ori le iubim numai privindu-le din afară. De aceea iubirea ori ura lor prejudiciază și întunecă mintea noastră. Din această cauză ea nu poate discerne adevărul în natura lui intimă.

calugar ortodox

De ce nu putem face dreaptă distincție între lucruri și prin ce mijloace să le recunoaștem?

Deci, tu frate, dacă voiești să nu intre în mintea ta această eroare, ia seama bine și oricând vezi cu ochii ori meditezi cu gândul ceva, controlează-ți voința atât cât poți, n-o lăsa să lucreze, să iubească ori să urască acel lucru, ci meditează-L numai cu mintea.

Citeşte şi:  Pe cât văd vrăjmașii sufletul suindu-se și atingând pe Dumnezeu, pe atâta se fac mai cumpliți, topindu-se de pizmă

Și întâi de toate, să recunoști că dacă acest lucru este neplăcut și contrar pornirilor tale naturale, ura te amăgește să-l detești, dar dacă îți face plăcere ești împins de iubire să-l dorești.

Atunci când mintea nu-i întunecată de patimi, ci-i liberă și curată, poate vedea adevărul și pătrunde până în adâncimile lucrului, vede unde este răul, ascuns în plăcerile josnice ori unde este binele acoperit de rău.

Dar când se întâmplă ca voința să fie prejudiciată să iubească ori să urască ceva, nici mintea nu mai poate zice altfel; ea nu-l mai poate cunoaște decât asa cum poruncește voința. Această dispoziție ori, mai bine zis, această pasiune se ridică în mijlocul funcțiunilor psihologice ca un zid întunecos. Întunecă mintea care vede lucrul altfel decât este în realitate si asa trece la aprecierea voinței.

Citeşte şi:  Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt

Cu cât voința merge după gustul ei urând ori iubind un lucru oarecare, cu atât mintea e mai întunecată. Iar întunecată complet primește orice ca plăcut și frumos. Deci, dacă nu-i păzită legea, foarte necesară pentru această formare, adică, să-ți restrângi voința de la ura și dragostea grăbită, aceste două puteri ale sufletului, adică gândirea și voința, totdeauna lucrează rău, ca într-un cerc, de la întuneric la un întuneric mai mare, de la o eroare mică la alta mare.

Citeşte şi:  S-a apropiat de mine un bătrânel, cel care e reprezentat pe icoană. El m-a ridicat şi m-a sprijinit!

De aceea, iubitule, supraveghează-te, cu toată luarea aminte, de iubirea ori ura emotivă în orice împrejurare pe care n-ai prevăzut-o în prealabil bine; întâi cu lumina gândirii și a dreptei judecăți, apoi cu lumina dumnezeeștilor Scripturi, cu lumina harului și a rugăciunii, și cu judecata părinților tăi duhovnicești. Atunci nu greșești, nu socotești adevăratul lucru bun de rău, și adevăratul rău de bun.

Nicodim Aghioritul; Războiul nevăzut