Turnul Babilonului! Aţi citit în Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu despre turnul Babilonului. Un buboi pe faţa pământului!

A fost un buboi pe omenirea de după potop, noul şi adevăratul buboi! Oamenii de dinaintea potopului erau imorali, însă cei de după potop erau fără Dumnezeu. Dar cum, atât de repede? Cum au uitat aşa iute de Dumnezeu urmaşii acelui Noe, singurul pe care Dumnezeu l-a izbăvit de la potop pentru credinţa şi dreptatea lui?

Oare pedeapsa lui Dumnezeu prin potop nu le-a folosit cu nimic urmaşilor lui Noe? Unora le-a folosit – nicicând lumea nu a fost lipsită de oameni drepţi – dar multora nu le-a folosit cu nimic, şi tocmai aceşti mulţi au hotărât să zidească un turn până la cer, ca să se proslăvească pe sine. Aşa stă scris: Veniţi să ne zidim cetate şi turn, al cărui vârf va fi până în cer, şi ne vom face nume mai nainte de a ne risipi pre faţa a tot pământul (Fac. 11:4)

Iată ce înseamnă acestea: când au zis că vor să zidească o cetate, înseamnă că au vrut ca întreaga lor viaţă personală şi socială să o rânduiască fără Dumnezeu şi fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Când au zis că vor să zidească un turn al cărui vârf să ajungă până la cer, înseamnă o îndărătnicie faţă de Dumnezeul cel ceresc, despre care negreşit auziseră, dar în a Cărui putere au crezut mai puţin decât într-a lor.

Când au zis că vor să îşi facă nume, înseamnă că au vrut să dobândească slavă deşartă, ca oamenii să fie încântaţi de ei şi să li se închine ca unor dumnezei, în pofida Dumnezeului ceresc. Când au zis că vor să facă acestea mai înainte de a se risipi pe faţa a tot pământul, înseamnă că au vrut să-şi rânduiască viaţa numai după voia şi după planul lor, fără să ia în seamă voia şi pronia lui Dumnezeu. Într-un cuvânt, toate întru slava lor, toate în pofida lui Dumnezeu.

Dacă vreţi să ştiţi cum arătau acei urmaşi ai Dreptului Noe, care au ajuns aşa iute uitători de Dumnezeu şi lăudători de sine, întoarceţi-vă dinspre Răsărit spre Apus, şi uitaţi-vă la Turnul Babel al zilelor noastre, nu departe de voi. În privinţa imboldului şi dorinţei de a zidi, vom vedea că asemănarea merge până la identitate. Aceleaşi porniri şi acelaşi dorinţă stau şi astăzi, ca şi atunci, la temelia şi la plănuirea acelui Turn Asiatic al Babilonului.

Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu e pricina bolii şi a constructorilor din vechime, şi a celor noi. În amândouă cazuri, imboldurile sânt slava personală sau naţională, în pofida lui Dumnezeu şi a celor ce cred în Dumnezeu, iar dorinţele sunt de a se face pe sine dumnezei şi de a-şi rândui întreaga viaţă după socoteala şi voia omenească, fără să bage de seamă la Ziditorul cerului şi-al pământului, fără nici o cercetare a voii şi-a proniei lui Dumnezeu.

Patru sânt zidurile acestui nou Turn al Babilonului: unul e ştiinţa, al doilea industria, al treilea politica, iar al patrulea individualismul. Toate patru, nesfinţite şi nebinecuvântate. Toate, potrivnice lui Dumnezeu, toate împotriva lui Dumnezeu şi în ciuda lui Dumnezeu. De aici îşi trag toate cele patru ziduri întunecimea ca noaptea fără stele şi Lună.

Ca şi cum în acel turn ar trăi nişte întunecaţi, cărora le e mai dragă bezna decât lumina. În dreptul oricărui zid aţi sta, vor ajunge la voi prostia şi cearta. În rândul oamenilor de ştiinţă veţi auzi atâtea basme despre lume şi despre om născocite de mintea lor, atâtea certuri şi polemici între ei, încât veţi vrea să vă plecaţi grabnic de acolo, către alt zid. Când vă veţi afla înaintea zidului industriei, vă vor aştepta şi acolo prostia şi cearta, prostie în producţia fără măsură şi ceartă în jurul muncii şi a plăţii muncii, încât vă vor asurzi urechile.

Dacă vă veţi afla înaintea zidului politicii – iarăşi prostie şi ceartă; prostie, pentru că fiecare politician se străduieşte să îşi întărească partidul nedreptăţind partidele potrivnice şi să-şi umple de slavă poporul nedreptăţind popoarele vecine. Fiecare îşi caută învierea în mormântul altuia, şi fericirea în nefericirea altora. Iar despre cearta dintre politicieni, nici să nu mai vorbim. Despre ea vorbesc în fiecare zi sute de vagoane de hârtie de ziar, plină de lăudăroşeniile, făţărniciile şi certurile politicienilor.

În cele din urmă, dacă vă veţi apropia de al patrulea zid, veţi întâlni iarăşi acelaşi lucru: prostie şi ceartă. Căci individualismul este cea mai întunecată prostie, pricină a nenumărate certuri între oameni şi popoare. Aici se găseşte individualismul de tot felul, purtând felurite nume: individualismul personal, individualismul de grup, individualismul industrial, politic, partinic şi naţional – întuneric fără nici o rază de soare, ceartă fără de sfârşit! De aici şi vieţuirea în acest nou Turn al Babilonului – o viaţă fără luminare, fără bucurie, fără rost, fără dragoste, încât omului îi vine să strige: Fugiţi din acest pământ, pe care Dumnezeu l-a lepădat şi l-a blestemat!

Constructorii n-au izbutit să isprăvească vechiul turn al Babilonului. Nu i-a lăsat Dumnezeu. Le-a amestecat graiurile, încât nu s-a mai înţeles prieten cu prieten. Din această pricină, şi-au părăsit lucrul şi s’au răspândit în întreaga lume, după cum a vrut Dumnezeu. Şi aşa s-a împlinit voia lui Dumnezeu, iar nu voia mărginiţilor şi întunecaţilor oameni, urmaşi ai Dreptului Noe. Oare nu vedeţi, fraţilor, cum a amestecat Dumnezeu şi limbile noilor constructori ai Turnului Babel? Nimeni nu se înţelege cu nimeni. Toţi se îndreptăţesc numai pe sine, iar pe ceilalţi îi judecă. Fiecare e războinic împotriva lui Hristos şi a aproapelui său. Oare poate dăinui un asemenea oraş?

Oare poate ajunge un asemenea turn până la ceruri? Nicidecum. Şi turnul se va prăbuşi, iar cetatea se va pustii. Se va săvârşi voia lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Iar când Dumnezeu ameninţă, se vor ridica toate neamurile pământului împotriva acestui nou Turn al Babilonului, vor veni şi îl vor nimici până la temelie. Şi aşa cum toată lumea râde citind istoria zidirii acelui prim Turn al Babilonului, zicând: „L-au avut pildă pe strămoşul lor, Dreptul Noe, dar nu au urmat calea lui,” aşa vor râde şi generaţiile viitoare de popoarele Turnului nostru Babilon, zicând: „L-au avut pe Hristos, Evanghelia şi Biserica, i-au avut pe cei sfinţi şi plăcuţi lui Dumnezeu, pe strămoşii lor, dar nu au urmat lor, ci le-au întors spatele şi au urmat pilda constructorilor fără de Dumnezeu ai primului Turn Babel. Iar Dumnezeu i-a lovit şi i-a amestecat.” Lui Dumnezeu, slavă şi laudă în veci. Amin.

Sf. Nicolae VELIMIROVICI Din „Prin fereastra temniţei”, Predania, 2007