De ce poartă preoții barbă?

Dacă unul dintre concetățenii noștri este rugat să facă un portret verbal al unui preot ortodox, poate uita (sau nu știe) unele părți (elemente) ale veșmântului, dar nimeni nu va uita de barbă. În plus, barba va fi lucrul de care își va aminti prima dată. Afirmația că preoții au barbă este atât de înrădăcinată în mintea noastră încât nu toată lumea poate răspunde direct de ce au barbă preoții. Iar dacă se întâmplă ca cineva să vadă un preot fără barbă, va fi dezorientat și va avea o disonanță cognitivă.

De ce poartă preoții barbă?

De ce poartă preoții barbă?

Deci, de ce poartă preoții barbă? Mulți, gândindu-se poate, se vor referi la imaginea lui Iisus Hristos pe care o vedem pe icoane și vor sublinia că aceasta este o imitație a înfățișării Mântuitorului. Acesta este cu siguranță unul dintre motive, dar nu singurul.

Despre barbă în Scriptură

Chiar și cei care nu s-au aprofundat prea mult în textele Scripturii, pot ghici că purtarea bărbii de către preoți are rădăcini în Vechiul Testament. Într-adevăr, în Levitic Capitolul 19 și 21, vom vedea porunca directă a Domnului de a nu tăia capetele și bărbile. Există și motive pentru acest lucru. Epistola necanonică a lui Ieremia, chiar în primul capitol, ne spune că bărbieritul capului și a bărbilor sunt specifice preoților păgâni, motiv pentru care Legea lui Moise a fost menită să îi ferească pe preoții evrei de practicile idolatre.

Citeşte şi:  Episcopul eretic să se părăsească de către clerul şi credincioşii care păstrează dreapta credinţă

Sfântul Efrem Sirul precizează că păgânii își creşteau părul de pe cap și de pe față în mod special, pentru a-l tăia la un moment special stabilit la izvoarele „sfinte” sau direct la temple. Astfel, rasul capului și al bărbii nu era doar o tradiție, ci făcea parte din misterele cultului idolilor. Înțelegem că Hristos a anulat legea rituală a Vechiului Testament, de aceea nu găsim astfel de ordine în Noul Testament cu privire la barbă, dar există și o altă latură a acestei chestiuni.

Despre barbă în canoane

În prima carte a Canoanelor Apostolice (p.4) se spune că acela care îşi „dezbracă barba” e cel care dorește să placă celorlalți. Aceeași idee este exprimată în Regula 96 a celui de-al Şaselea Sinod Ecumenic. Acolo se spune că cei care s-au îmbrăcat în Hristos ar trebui să imite modul de viață al lui Hristos și, în consecință, să evite să-și aranjeze părul în așa fel încât să ispitească sufletul slab. Zonaras, în tâlcuirea sa, explică faptul că această regulă se aplică și în cazul bărbii, dar și în acest caz există motive pentru aceasta.

Citeşte şi:  Preot grec: Mitropoliile au închis bisericile pe timpul carantinei în schimbul la cîte 1 milion de euro

La acea vreme, bărbații își împleteau părul și își radeau barba pentru a părea mai blânzi și mai asemănători femeilor. După cum probabil ați ghicit, este vorba despre tradițiile homosexuale ale Imperiului Roman. Pentru a se distanța de astfel de asocieri, Biserica a interzis manipularea părului, care era un semn al viciilor păguboase.

Din câte înțelegem, de atunci, tradiția purtării bărbii a devenit atât de înrădăcinată, încât acum clerul poartă barbă, cum ar spune programatorii moderni, în mod implicit.

Mai târziu, ideea asemănării bărbatului fără barbă cu femeia a fost transferată în definițiile Sinodului Stoglav (1551). În secolul al XVI-lea, absența bărbii la un bărbat părea atât de nefirească, încât printre deciziile Sinodului s-a interzis chiar serviciile funerare și alte rugăciuni în biserică pentru odihna sufletului celor care îndrăzneau să-și radă barba.

Poate de aceea barba ortodoxă din țările slave, a dobândit sinonim cu noțiuni precum putere, tărie, voință și alte atribute ale bărbăției.

Poate un preot să nu poarte barbă?

Teoretic, desigur, poate, dar, practic, barba preoților ortodocși a devenit un atribut indispensabil al înfățișării lor. În străinătate, situația este uneori puțin diferită. După cum se știe, clericii latini, în cea mai mare parte, nu poartă barbă, deoarece, încă din perioada creștină timpurie, aceasta a fost considerată un indiciu al apartenenței la straturile sociale superioare ale societății romane antice; treptat, această tradiție s-a înrădăcinat și a devenit general acceptată în Occident.

Citeşte şi:  Conducătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului se leapădă de Drumurile Crucii: "Sunt o practică străină ciprioților"

Dar când, în anii 60-70 ai secolului XX, Europa și SUA a luat amploare popularitatea mișcării hippie, unii preoți ortodocși au început să își radă barba. Reprezentanții mișcării hippie consumau și distribuiau droguri și erau „celebri” pentru alte încălcări ale legii, iar barba era unul dintre semnele exterioare ale lor. Preoții se săturaseră să fie reținuți de poliție, care vedea în barbă un semn că sunt hippie.

Astăzi vedem că nu numai clericii, ci și mulți bărbați au barbă. Dar dacă pentru necreștini este un tribut adus modei, pentru creștinii ortodocși barba este un simbol al efortului de a-l imita pe Hristos. Prin urmare, ca răspuns la întrebarea: de ce au nevoie ortodocșii de barbă, este suficient să ne referim la faptul că barba a fost purtată de Mântuitorul nostru. Deși, desigur, înțelegem că viața noastră spirituală și, mai mult, veșnicia, nu depinde de prezența sau absența bărbii de pe fața noastră.

Preotul Vladimir Dolgih