Copiii nu sunt botezati pentru a fi „spalati de pacatul stramosesc” (la Sfintii Parinti nu exista aceasta notiune) nici pentru ca „asa e bine”, nici pentru ca asa am vazut la bunica.

In teologia Sfintilor Parinti, viata liturgica o imita pe cea biologica. Botezul este „nasterea de sus”. Astfel, asa cum omul se naste biologic fara sa-l intrebe nimeni daca vrea asta, asa si si la Botez se naste din nou pentru viata in Hristos. Desigur ca ramane la alegerea fiecaruia daca va trai aceasta noua viata.

Pe langa Sfinti Parinti ca Ioan Gura de Aur, Nicolae Cabasila, Chiril al Ierusalimului si altii, si Horosul dogmatic din 1755 nu vorbeste despre Botez decat ca nastere. Astfel, Horosul spune: „De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3:5); caci trebuie neaparat, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Incepatorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur. ” [1]

Noi nu am mostenit de la Adam pacatul lui, pentru a fi spalati de ceva, ci conditia ontologica si aplecarea spre pacat. Cu atat mai mult cu cat Botezul e nastere, ereticii nu au cum sa aiba botez valid.

Cu privire la roadele care trebuie inmultite ale Botezului, citez dintr-un articol foarte bun:

„Sfântul Grigorie [de Nyssa – n.m.] relevă importanţa Sfântului Botez spre dobândirea bunurilor duhovniceşti de către cei ce-l primesc cu frică. Pentru că din Duhul cel bogat şi îmbelşugat curge pururea harul în cei ce-l primesc. De acest har umplându-se, Sfinţii Apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos roadele plinătăţii şi ale adeveririi. „Acest Duh rămâne sălăşluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinţei fiecăruia din cei ce s-au împărtăşit de El, zidind în fiecare binele spre sârguinţa sufletului în faptele credinţei, după cuvântul Domnului, Care zice că cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea şi creşterea lui. Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovniceşti în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuţii şi cu dărnicia harului. Pentru că, precum firea trupului pruncului nou-născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu hrana trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, aşa se cuvine şi sufletului născut de curând. Împărtăşirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoieşte vechea frumuseţe a firii.” Tâlcuind acest pasaj, părintele profesor Dumitru Stăniloae precizează că Duhul Sfânt ni se dă la Botez şi la Mirungere nu ca să rămână ca un bun care face totul în acel moment, ci din El curge harul mereu. Dar Sfântul Grigorie nu nesocoteşte nici colaborarea voinţei omului prin împlinirea poruncilor. Curgerea continuă a harului şi colaborarea mereu sporită a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite între Dumnezeu şi om.” [2]

__________________________________________________________________

[1] Vezi pe larg in cartea „Marturisesc un botez”, Parintele Gheorghe Metallinos, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2011, pp. 158-161. Horosul a fost dat pentru a fi rezolvata problema rebotezarii romano-catolicilor, astfel ca acest document al Bisericii are un rol esential, deoarece se recunoaste la nivel cat se poate de oficial ca papismul nu are Taine valide.

[2] Vezi pe larg la: http://ziarullumina.ro/botezul-nu-ne-ofera-indumnezeirea-finala-ci-ne-deschide-calea-spre-ea-14759.html