A discrimina inseamna a discerne, a face deosebire, a distinge, a separa, a face distinctie.[1] Toate aceste verbe desemneaza actiuni firesti, mai mult decat necesare in relatiile interumane. Este bine sa distingi, sa faci distinctie intre un copil si un adult, intre un barbat si o femeie, intre un român si un chinez, intre un frizer si un neurochirurg, intre sotia ta si sotia altuia. Prin aceasta functie vitala a discernerii, omul pune in rostul lor toate, atat persoanele, cat si principiile, actiunile si lucrurile.
Daca, impotriva gramaticii, prin discriminare vom intelege batjocura, judecata, osandirea, amendamentul constitutional recent propus apare neclar, amestecand nepermis termenii: ”Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.”
Evident, nu pot fi obiectul batjocurii caracteristicile pe care o persoana nu le poate alege, ci le mosteneste implacabil. Despre gen, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă nu poti face nici macar ironii, fara a deveni un badaran (dar nu un infractor).
Însă oricine poate critica, discrimina, discuta, contrazice, ironiza actiunile impotriva firii alese din vointa libera a unei persoane (optiuni, decizii, opinii, manii comportamentale, preferinţe culinare sau sexuale) mai cand acestea sunt etalate public si decretate normale. Cu cat sunt mai caraghioase cu atat se va rade mai tare de ele. Ba chiar unele dintre ele daca incalca legea, morala, bunul simt sau linistea publica, se cer neintarziat oprite, eliminate si sanctionate spre vindecare. Astfel este evident imperioasa separarea malignelor de benigne, distingerea, discernerea, discriminarea lor.
Corectitudinea politică recentă, ubicuu adulată, cu nedisimulatele sale accente neomarxiste, capătă acum valente groteşti si mai mult decat absurde, incercand sa readuca in practica principiul habotnic si gregar al egalitatii tuturor oamenilor, principiilor si obiectelor.
Sub aceste sordide auspicii, puternicii zilei, de la noi si de aiurea, refuza azi oamenilor normali utilizarea acestei esentiale functii de ierarhizare, prioritizare si adecvare a atitudinilor si actiunilor proprii fata de structurile categoriale intalnite, totul sub acuza ”discriminarii”.
Nihilismul acestei atitudini manifestate de autoritatile zilei scoate lucrurile din rosturile lor. Dupa aceste tipare cognitive se poate considera astazi ca aproape orice e normal si cine contrazice asta este, desigur, un discriminator ”fascist”.
Din dorinta de a demonstra ca principiul lor e bun si ca toti oamenii sunt egali, bolsevicii au scurtat de cap sau de picioare pe cei prea inalti pe scara valorilor umane si au obligat sa umble pe catalige ontologice pe cei prea pitici. Egalizarea a insemnat altoirea tuturor cu cel mai mic multiplu ontologic comun, cu demonul, a insemnat o coborare in subsolurile fiintei, o demonizare pro-activa, contagioasa, progresista, militanta.
Astazi demonul este acelasi, doar ca este politic corect, democrat si educat. Si el vrea compatimirea ta si accepta pasi marunti, amendamente ”minore”, are zambete, politeţe si răbdare. Este intotdeauna victima ante factum, iar tu nu poti fi decat prezumtivul călău ante factum, discriminatorul ”fascist” care se instalează abuziv si monopolizator pe piedestalul normalitatii.
Pentru a-ti ispăşi vina va trebui, in prima faza, sa iti cobori valorile de pe acest piedestal, pentru a nu-i ofensa valorile lui, apoi va trebui ca tu sa ii tii scara să urce el pe acest piedestal al normei, iar in final, daca tot recunosti ca valorile lui sunt normative, va trebui sa devii asemenea lui. Acest mic traseu de indracire este mecanismul psihopatologic al lobbyului homofil recent, cu tot decorul si recuzita sentimental-melodramatica a ceea ce este de fapt neruşinata propagandă homofilă.
(Cine nu crede să citeasca despre cazul lui Thomas Lobel [2], băieţelul adoptat la 8 ani de un cuplu de lesbiene din California acum 2 ani, rebotezat Tammy şi care face acum un tratament hormonal pentru a deveni, în sfârșit, fetiță. Pentru aniversarea de 11 ani cele două lesbiene supermame îl vor duce la operatia de schimbare a sexului, unde ii vor tăia penisul și îi vor fabrica un vagin. Happy Birthday!)
Cu cât cunoasterea pozitivă recentă anatomo-fiziologică este mai bogată in detalii si sensuri, cu atat mai mult e de mirare cum autoritatile de astazi consideră normală, in relatiile firesti interumane, cuplarea, impreunarea, amestecarea segmentului terminal al aparatului genital reproducator, cu aparatul digestiv, fie prin segmentul sau final evacuator, fie prin segmentul sau initial ce are rol trofic si senzorial. In acest fel, pe cei ce fac aceste (prostesti si rusinoase) amestecari nu stim daca este corect sa-i numim minoritate sexuala sau minoritate digestiva. Pentru ca, dupa ce dam la o parte perdeaua de fum melodramatic, acesta este elementul comportamental deviant comun al psihopatologiei homosexuale.
Asadar, toti cei ce inteleg aceste lucruri au datoria imperioasa, dictata de dragostea si responsabilitatea fata de semenii lor, de a discrimina prin toate mijloacele posibile[3] aceste manifestari contrare firii umane, cu multa compasiune fata de persoanele ce au aceste porniri, fara a aduce traume in plus unor oameni aflati in tulburari sufletesti, identitare si comportamentale. Nesemnalizarea acestor comportamente patologice ca fiind indezirabile social, de catre cei abilitati este o dovada de inconstienta. Astfel se prefera o virtute absurda, dar la moda, nediscriminarea, in detrimentul afirmarii unor permanente evidente ale firii umane.
Este o dovada de iresponsabilitate fata de cei ce au aceste tulburari dar si fata de restul populatiei expuse la acesta propaganda pentru manifestari patologice, impotriva firii, propaganda ce isi gaseste astfel sprijin guvernamental, constitutional etc.
Este ca si cum, intr-o epidemie de lepră, cineva ar face propagandă pentru drepturile celor atinşi de morb de a fi considerati sanatosi si necontagiosi, de a se deplasa liber, de a deveni senatori, judecatori, profesori, medici, bucătari, de a nu fi ”discriminati” in niciun fel. Totul, fără a se spune celor bolnavi că necesită tratament şi încurajând pe cei sănătoşi să contacteze si ei boala.
Presiunile globale ale lobbyului homofile s-au acutizat in ultimile luni, simptomatice fiind evenimentele din Franta, unde in cateva luni s-au recunoscut legal casatoriile homosexuale si se pledeaza pentru dreptul acestor cupluri de a adopta copii, in ciuda vointei poporului francez care a protestat prin mai multe manifestatii gigantice de peste un milion de protestatari.[4]
Autorii morali ai acestei stări de fapt sunt grupurile de interese internationale ce fac presiuni globale pentru pederastizarea lumii, şi nu e de neglijat faptul ca elitele puterii mondiale care fac aceste presiuni sunt structurate pe baze ocult-initiatice, masonice si includ in practicile lor ritualuri homosexuale si pedofile[5]. Unul din scopurile urmărite de aceştia este disparitia familiei, ca ultim bastion al moralei religioase activ in societate, pentru instaurarea multdoritului imperiu biopolitic mondial. Impotriva acestora trebuie luptat cu atitudine vehementă, iar pe plan naţional, intern TREBUIE discriminată negativ toată patologia sexuală deviantă şi împotriva firii, descurajată juridic şi social, având faţă de cei atinşi de ea toată responsabilitatea iubitoare, grija terapeutică şi compasiunea recuperatorie creştineşte datorate.
Mircea Puşcaşu
sursa: BUCOVINA PROFUNDA
Note:
[1]cf. Dictionarul explicativ al limbii române (vezi dexonline.ro )
[2] Deux lesbiennes transforment leur fils adoptif en fille (sursa web: 24heuresactu.com)
[3] Sunt necesare mijloace de recuperare psiho-socială prin măsuri juridice, psihoterapeutice, medicale etc.
[4] Interesanta este si situatia in SUA unde persoane influente din mediile financiare evreiesti sustin explicit propaganda homofilă, in vreme ce la ei acasă, in Israel au o legislatie foarte radicală in ce priveste devianta sexuală si pornografia.
[5] Satanism şi pedofilie la vârful Bilderberg, Revista LUMEA, Nr.11 (224), 2011, pp.33-35, web: BucovinaProfunda: Satanism si pedofilie la varful Bilderberg
Într-o ţară Ortodoxă Ierarhii sunt obligaţi să dăie anatemei pe conducătorii care adoptă aşa legi sataniste, şi datoria Creştinilor este de a -şi arăta nemulţumirea prin meeting-uri şi întruniri, de alta, de mikiduţă nu scapi.
alte soluţii nu există, iar cine hotărăşte doar să se roage trebuie să mai ducă şi o viaţă sfântă, de alta rugăciunile sunt pustii, şi totuşi rămâne prima variantă ca soluţie, pentru că cum zice Sfântul Arsenie Papacioc, „nu să zici – înseamnă a ajunge, ci să mergi înseamnă a ajunge”.