De ce trebuie să avem o perspectivă ortodoxă asupra lumii

Aşadar, să repetăm primul punct: noi urmărim semnele vremurilor pentru a-L recunoaşte pe Hristos când vine, deoarece au fost mulţi hristoşi mincinoşi, mai mulţi hristoşi mincinoşi vor veni, şi chiar la sfârşitul lumii va veni în cele din urmă unul care este numit antihrist. Antihristul îi va reuni pe toţi cei ce au fost amăgiţi să creadă că el este Hristos, şi această adunare îi va include pe toţi cei a căror înţelegere a creştinismului s-a destrămat. Puteţi vedea adeseori unii oameni care mărturisesc creştinismul, şi pare că multe din ideile lor sunt corecte, ei merg potrivit Scripturii. Apoi uitaţi-vă ici şi colo, şi veţi vedea că aici este o greşeală, acolo alta.

Foarte recent, părintele Dimitrie Dudko, într-un mic ziar pe care-l scoate, spunea că a venit la el cineva care pretindea că este creştin. Deoarece începuse să vorbească cu acea persoană, el a început să aibă impresia că persoana nu era ortodoxă, şi a spus: ,,De ce confesiune eşti ?” „O, acesta nu-i un lucru important. Suntem cu toţii creştini. Singurul lucru important este să fim creştini”. El i-a spus: „Nu, trebuie să fim mai exacţi de atât. De exemplu, dacă dvs. sunteţi baptist şi eu ortodox, eu cred că noi avem Trupul şi Sângele Domnului, iar dvs. nu”.

Trebuie să fim mai exacţi, deoarece există multe diferenţe. Este bine să avem următoarea atitudine: „Eu vă respect şi nu mă voi amesteca în credinţa dvs., însă există o cale adevărată de a crede şi există căi care se îndepărtează de adevăr. Eu trebuie să fiu potrivit adevărului”.

În acelaşi fel, noi putem vedea că mulţi oameni care nu sunt ortodocşi au multe lucruri bune, şi apoi ei se abat în vreo privinţă. În cele din urmă a lui Dumnezeu este judecata, nu a noastră. Dar noi putem vedea ce se va întâmpla dacă toate aceste mici căi pe care se abat oamenii acum sunt proiectate în vremurile de pe urmă, dacă oamenii cred încă în acel mod când vin vremurile de pe urmă. Aceste greşeli îi fac pe oameni ca atunci când îl văd pe antihrist să creadă că el este Hristos. Există foarte multe secte astăzi care cred că Hristos vine să împărăţească o mie de ani în Templul din Ierusalim. De aceea, când evreii vor începe să construiască templul, aceste secte doar se vor bucura deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos. Dimpotrivă, noi ştim că acesta este semnul venirii lui antihrist, căci Hristos nu va mai veni la templu. Templul a fost distrus. Hristos vine numai la sfârşitul lumii pentru a începe veşnica împărăţie a cerurilor. Singurul care va veni la templu este antihrist.

Aşadar, iată de ce sunt absolut necesare înţelegerea creştin-ortodoxă corectă şi pregătirea întemeiată pe această înţelegere. Cu cât ne apropiem mai mult de chiar vremurile de pe urmă, cu atât mai vitale sunt această înţelegere şi pregătire.

Cercetarea semnelor specifice

Acum haideţi să examinăm doar o clipă unele semne ale vremurilor noastre că cea de-A Doua Venire a lui Hristos, precedată de venirea lui antihrist, este aproape. În ce priveşte proorociile expuse în capitolul 24 al Evangheliei de la Matei – în primul rând, hristoşii mincinoşi care vor veni, apoi războaiele, foametea, cutremurele, prigonirile

– este dificil a le aprecia, deoarece toate aceste lucruri se petrec de aproape 2.000 ani încoace. Este adevărat că ele sunt acum la o scară mai mare ca oricând înainte, dar este de asemenea adevărat că ele pot fi mult mai rele încă. Aceste semne sunt începutul semnelor, şi nu sunt încă atât de teribile încât să putem spune că suntem exact în cele din urmă zile.

Jesus Christ Superstar este o operă rock, scrisă în 1970, şi constă într-o dramatizare muzicală a ultimei săptămâni din viaţa Mântuitorului. Din 1970 încoace ea a cunoscut numeroase montări în scenă şi ecranizări, începând cu producţia originală de pe Broadway din 1971 până în zilele noastre

Dar un semn este foarte interesant şi foarte grăitor pentru vremurile noastre, acela că Hristos este înfăţişat astăzi pe scenă. În timpurile de mai înainte nu a fost nicicând îngăduit ca Hristos să fie reprezentat pe scenă, deoarece un actor dă propria interpretare umană, iar Hristos este Dumnezeu. În Ortodoxie nu există probabil nici un canon special pentru aceasta, dar întreaga perspectivă ortodoxă este împotriva ei; ba mai mult, până acum câţiva ani, protestanţii sau catolicii ar fi fost îngroziţi de ideea ca un actor să joace rolul lui Hristos. Acum aceasta a devenit un lucru obişnuit, şi nu numai în contexte religioase, ci şi în contexte îndepărtate de cel religios. Godspell, Jesus Christ Superstar şi aşa mai departe – toate acestea sunt în realitate parodii blasfemiatoare care-L înfăţişează publicului pe Hristos în formă seculară[1]. Acest fapt este foarte caracteristic pentru vremurile noastre deoarece prezintă până şi celor necredincioşi o imagine a lui Hristos, astfel încât, atunci când va veni antihrist, ei vor spune: „Aha, am văzut ceva de genul acesta pe scenă. Da, aceasta trebuie să fie”.

Răcirea crescândă a credinţei

Alt semn foarte caracteristic al vremurilor noastre este următorul amintit în acest capitol din Evanghelia de la Matei: că dragostea multora se va răci. Aceasta pare să fie o trăsătură definitorie a vremurilor noastre, într-un grad chiar mai mare decât în orice altă perioadă a istoriei. Cineva poate vedea aceasta în ceea ce poate fi numit nihilism. Oamenii comit crime fără nici un motiv anume, nu pentru câştig, ci doar pentru o emoţie puternică deoarece ei nu-L au pe Dumnezeu înlăuntrul lor. Astăzi, în toate felurile de locuri, cineva poate vedea absenţa relaţiilor umane normale în familii, fapt care naşte oameni reci. Într-o societate totalitară, acest soi de oameni sunt folosiţi ca sclavi care lucrează în lagăre de concentrare şi în alte părţi.

Recent, noi am avut tragedia de la Jonestown, unde se aflau cetăţeni americani. Oamenii de acolo erau idealişti care s-au devotau cu totul unei cauze. Deşi acum a ieşit la iveală că era de fapt o comunitate comunistă, s-a crezut că oamenii sunt creştini. Liderul era un preot al aşa-numitei Biserici a lui Hristos, una din denominaţiunile creştine principale. Şi totuşi, aceşti oameni, care aveau după câte se pare o oarecare cunoştinţă de Dumnezeu şi creştinism, s-au ucis cu sânge rece unul pe celălalt[2]. Cei care au băut şi au administrat otrava copiilor lor au făcut aceasta cu chipurile liniştite. Nu este nici o problemă: aceasta este doar datoria ta, aceasta ţi s-a spus să faci. Despre acest fel de răceală vorbeşte Hristos. Orice fel de căldură umană firească a fost nimicită pentru că Hristos a fost izgonit din inimă; Dumnezeu este absent. Acesta este un semn înspăimântător al vremurilor noastre. De fapt, chiar ceea ce s-a petrecut în Jonestown este un avertisment, deoarece pare că vor avea loc lucruri mult mai rele. Aceasta este cât se poate de evident lucrarea satanei.

Doar cu un an sau doi înainte de acest eveniment, noi am auzit de cele întâmplate în Cambodgia. O grupare mică de oameni – 10-20 în total – au luat o ţară întreagă în mâinile lor şi au ucis cu cruzime cel puţin două milioane de oameni, pe baza unor idei abstracte. Ne vom întoarce la ţară, spuneau ei; prin urmare, toată lumea trebuie să părăsească oraşele. Dacă nu poţi părăsi oraşul, vei muri. Oamenii din spitale au fost nevoiţi să plece de pe mesele de operaţie, şi dacă nu puteau merge, ei mureau – erau împuşcaţi şi abandonaţi într-un canal. Cadavrele erau strânse în oraşe. A fost înfricoşător.

Era acelaşi gen de lucru cu cel petrecut în Jonestown: răceală bazată pe ideea – care pare idealistă – instaurării comunismului pe pământ. Reiese că Dostoievski avea dreptate. În cartea sa Demonii, scrisă în anii’ 1870, era un personaj rus pe nume Şigalov, un teoretician, care avea o teorie absolută despre cum putea fi instaurat comunismul pe pământ. El credea că statul ideal pe pământ va fi adevăratul comunism. Din nefericire, spunea el, pentru a face fericiţi şaizeci de milioane de oameni, trebuie să ucizi o sută de milioane de oameni. Dar acei şaizeci de milioane de oameni vor fi mai fericiţi decât oricine altcineva care a fost fericit vreodată, iar cei o sută de milioane de oameni vor fi asemenea îngrăşământului pentru raiul lumii viitoare. Aşa se face că în Rusia s-au pierdut exact o sută de milioane de oameni începând din 1917, din care cel puţin şaizeci de milioane au fost ucişi de sovietici înşişi.

Deci acest semn este foarte actual în vremurile noastre: că dragostea multora se răceşte. Aceasta se întâmplă şi printre creştini, nu numai în lume în general.

Apoi alt semn, care a atins dimensiuni mai mari ca oricând în vremurile noastre, este că Evanghelia este propovăduită în întreaga lume. Acest fapt, desigur, este adevărat prin aceea că însuşi textul Evangheliei este răspândit în aproape toate limbile care se vorbesc astăzi pe pământ – cel puţin o mie de limbi, cred. Mai mult, Evanghelia ortodoxă este propovăduită pretutindeni în Africa. Noi trimitem periodicele noastre în Uganda şi Kenya, şi primim scrisori de răspuns – scrisori foarte emoţionante de la tineri africani care s-au convertit la Ortodoxie. Ei au cel mai mare respect pentru episcopul lor; ei merg la seminar. Este evident că acestor oameni din Africa li se dă un simţământ foarte ortodox.

Ei sunt oameni foarte simpli. Ortodoxia nu trebuie să fie complicată dacă cei cărora li se propovăduieşte Evanghelia sunt oameni foarte simpli. Oamenii încep să se zăpăcească doar când alţii vin să o conteste şi să spună că Scriptura înseamnă altceva, încercând să-i dea o interpretare prea seacă prin care se înţelege că preoţii şi episcopii trebuie daţi la o parte etc. Dacă li se propovăduieşte Evanghelia ortodoxă, oamenii simpli reacţionează acum aşa cum au făcut-o întotdeauna în trecut. Problema este mai degrabă cu oamenii complicaţi.

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

Articol scris de ieromonah Serafim Rose

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word,

vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998

[1] Filmul Ultima ispită a lui Hristos, care a fost făcut la câţiva ani după moartea părintelui Serafim, este mai blasfemiator chiar decât aceste exemple.

[2] Cce s-a întâmplat la Jonestown, putem găsi multe alte exemple grăitoare.