In Roman trăia o familie binecuvântată. Părintii se întelegeau bine, copiii cresteau în frica lui Dumnezeu. Mai târziu, femeia simtindu-se însărcinată, a început a slăbi în cugetul ei si a zis:

– Am patru copii. Este destul. Pe acesta care vine nu-l mai nasc. Este greu de crescut. Nu mai ajung banii. Si apoi de ce să sufere si el necazurile vietii acesteia?

Citeşte şi:  Trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, dar cei ce umblă după duh nu fac poftele trupului

Deci, pe ascuns, fără stirea si voia bărbatului ei, femeia a luat unele medicamente pentru întreruperea sarcinii. Dar in clipa aceea, constiinta a început s-o mustre. Un glas lăuntric îi spunea că, de va ucide pruncul, îi va muri un copil.

Intr-adevăr, noaptea a luat medicamentul, iar dimineata a plecat cu sotul si copilul cel mai mare, care avea 15 ani, la un sat departe de oras. Pe cale i-a ajuns un autocamion. S-au urcat cu totii în cabină, dar, după judecătile ascunse ale lui Dumnezeu, s-a deschis portiera masinii si a căzut copilul pe asfalt, căci se afla la geam. In acelasi ceas, copilul a murit sub ochii plini de lacrimi ai părintilor.

Citeşte şi:  Sfântul Moise de la Optina: Prieteniile nepotrivite rănesc sufletul

Iată, deci, păcate pe care le pedepseste Dumnezeu în viata aceasta si în cea viitoare!

Parintele Ioanichie Bălan – Istorioare duhovnicesti