După adevărul fiinţării lui Dumnezeu nu este adevăr mai neclintit ca adevărul nemuririi sufletului omenesc.

Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov… Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morţilor, ci al viilor (Mt. 22, 32): adică sufletele lui Avraam, Isaac şi Iacov, după ce s-au despărţit de trup, nu au murit, ci au fost vii, fiindcă pentru El toţi sunt vii.

Astfel, Domnul însuși dă mărturie despre nemurirea sufletului omenesc după moarte, în această viaţă, puţini oameni se cunosc pe sine – cei mai mulţi trăiesc ca în vis şi se îndeletnicesc cu deşertăciuni.

Ceasul cel ameninţător al morţii le va arăta de năprasnă cât de cumplită este visarea lor, însă va fi târziu, nu va mai fi chip de întoarcere, va veni darea în vileag a întregii minciuni a acestei vieţi şi a adevăratelor lucrări ale dreptăţii şi luminii.

Înţeleptului Solomon, care se dedase deşertăciunii asemenea tuturor muritorilor, i-a fost dată să cunoască în ce necontenită deşertăciune sunt cufundaţi toti oamenii, şi el a vestit cu glas răsunător întregului neam omenesc: Deşertăciunea deşertăciunilor… toate sunt deşertăciune (Ecl. 12, 8), deşerţi sunt din fire toti fiii oamenilor.

El a cunoscut în cele din urmă următorul adevăr: Teme-te de Dumnezeu şi poruncile Lui le păzeşte, că în aceasta este totul pentru om (Ecl. 12, 13), tot scopul vieţii, tot binele ei.

În adevărul dumnezeiesc au vietuit și s-au mişcat toti sfinţii – aceşti adevăraţi filosofi, adevăraţi eroi creştini, luptători cu deşertăciunea şi cu tot păcatul, următori ai adevărului și virtuţii, adevăraţi cunoscători de sine și de Dumnezeu, adevăraţi iubitori ai Lui.

„Despre tulburările lumii de astăzi”, Sfântul Ioan de Kronstadt. Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a. Editura Sophia.