Apocatastaza este o erezie a lui Origen conform căreia toți oamenii până la urmă se vor mântui, indiferent că sunt păgâni sau eretici, ba chiar și diavolii vor reveni la starea inițială.

Despre apocatastaza, erezia lui Origen, precum că toți oamenii până la urmă se vor mântui, indiferent că sunt păgâni sau eretici

Veșnicia chinurilor nu își găsește locul în această teorie împărtășită de Origen, anatemizat ca eretic de Sinodul al 5 lea ecumenic de la Constantinopol din anul 553.

Apocatastaza face inutilă pocăința, milostenia, însăși apartenența la Biserica lui Hristos. Cine acceptă că va avea loc mântuirea finală a tuturor făpturilor căzute, nu mai are, practic, nicio motivație în a diferenția între bine și rău, între adevăr și minciună. Nu are nicio motivație de a se împotrivi răului, atât dinlăuntru cât și din afară.

În una din scrisorile sale misionare, Sfântul Nicolae Velimirovici explică de ce nu poate Dumnezeu să ierte pe toți oamenii și să-i mântuiască. El răspunde unuia ce credea în această erezie a apocatastazei astfel:

„Ai vrea să-i miluiești pe toți păcătoșii la Înfricoșătoarea Sa Judecată? Iarăși Îl ispitești pe Hristos cum Îl ispitea potrivnicul lui Dumnezeu pe Muntele Ispitirii: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu Cel Multmilostiv, miluiește-i pe Iuda și pe Cain și pe toți câți au păcătuit cumplit și mă voi închina Ție!” Cam așa ar suna ispitirea pe care o aduci lui Hristos. La aceasta Domnul Însuși ți-ar putea răspunde: „Nu M-am arătat destul de Milostiv când M-am pogorât din veșnica Mea slavă în întunericul omenesc și M-am predat pe Mine Însumi ca jertfă pentru oameni? Cum să-i miluiesc pe cei ce nu au cerut niciodată milă de la Mine? Cum să-i miluiesc pe cei ce până la ultima lor suflare au disprețuit mila Mea cu care îi îmbiam? Cum să-i miluiesc pe cei ce au vărsat ca apa sângele celor ce Mi-au urmat? Cum să-i miluiesc pe cei ce au rămas până la sfârșit slugi ale satanei?”

Și de unde acum lucrul acesta, ca oamenii muritori să se întreacă în milostivire cu Preamilostivul Dumnezeu, făcându-se mai milostivi decât Dumnezeu? Cercetează-te profund pe tine însuți și vezi ce mărginită și neînsemnată este mila omului. Cercetează-te și vezi, ți-ai ierta cu ușurință un prieten care s-ar jura de trei ori că nu te cunoaște? Și ai ierta un om care ți-ar prigoni cu sabia neamurile până la nimicire? Și l-ai ierta pe cel care ar defăima tot ce ai mai sfânt? Iar Domnul Iisus l-a iertat pe Petru care s-a lepădat de trei ori de El, l-a iertat pe Saul, care îi prigonea pe cei ce i-au urmat Lui, precum și pe rudele Lui și l-a iertat pe Augustin care defăima sfințenia creștinească.

El i-a iertat pe toți cei care s-au pocăit din inimă și care și-au schimbat împotrivirea în râvnă pentru Dumnezeu și pentru sfințenia Lui. Îi va ierta chiar și la Înfricoșătoarea Judecată pe toți cei care măcar în clipa morții se vor fi pocăit de fărădelegile lor, Îl vor fi recunoscut pe Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu și vor fi strigat către El să îi mântuiască. Îi va ierta și pe cei care în numele Lui vor fi arătat măcar atâta milostivire în acest veac încât vor fi dat un pahar de apă rece unuia dintre micii Lui următori.

Dar toate acestea nu sunt de ajuns ispitirilor lui Dumnezeu! Nu le sunt de ajuns celor care n-au cunoscut din cercare ce înseamnă să ierte, nici ce înseamnă să se pocăiască. Ei nu știu cât de mult întrece milostivirea lui Dumnezeu mintea noastră, nici nu știu cât de adânci sunt rănile lui Hristos pentru neamul omenesc. Ei ar vrea ca Dumnezeu să amestece Împărăția veșnicei lumini cu întunericul și să fie un amestec de bine și rău în Ceruri așa cum este pe pământ. Ar vrea ca Iuda și Cain și toți ucigașii de frate și toți păgânii, vărsătorii de sânge, desfrânații, hoții, defăimătorii sfințeniei, batjocoritorii lui Dumnezeu, toți răufăcătorii nepocăiți, să stea la Judecata de Apoi de-a dreapta lui Hristos, împreună cu Sfinții, cu Mucenicii, cu drepții, iar de-a stânga Lui să nu rămână nimeni! Oare aceasta este dreptate? Oare dreptate este să dai aceeași plată și celor care nici seara nu au intrat în țarina Gospodarului pentru a lucra, ca și celor care au muncit întreaga zi? Oare milă este aceasta – să amesteci lumina cu întunericul, adevărul cu minciuna, grâul cu neghina?

Dar omule, cine ești tu ca să-L înveți dreptatea pe Cel ce a întemeiat dreptatea și să-I amintești de milă Celui Ce din milă față de oameni S-a dat pe Sine să fie răstignit pe cruce pentru oameni? Închină-te sfințeniei dreptății Sale și strigă: „Atotmilostive, miluiește-mă și mântuiește-mă pe mine, păcătosul!”