În prezent sunt scrise destul de multe lucruri despre transumanism, iar mișcarea în sine s-a transformat de mult timp într-o paradigmă ideologică, cu toate consecințele care decurg de aici.

Când vorbim despre unul sau altul dintre sistemele de idei, în primul rând nu trebuie să ne referim la opiniile larg răspândite în societate, ci la origini. Astfel, de exemplu, dacă judecăm creștinismul nu după cuvintele și faptele lui Hristos, ci după cele ale oricărei persoane care se numește creștin, atunci vom putea afla o mulțime de prostii, însă fără a ajunge la esență.

Despre caracterul anticreștin și cel antiuman al TRANSUMANISMULUI

De aceea, dacă vrem să înțelegem corect ce este transumanismul și să vedem esența sa anticreștină, atunci va trebui să facem o referire la documentele sale politice, dintre care, poate cel mai important, este Declarația Transumanistă (1). Acest lucru este foarte important, pentru că în ziua de azi sunt mulți visători cu ochii deschiși, asociați cu sfera IT, care ne prezic un viitor cibernetic fericit, fără însă să realizeze că un pom rău nu poate face decât fructe rele (Mt. 7:17).

Așadar, un document important care reflectă scopurile și obiectivele transumanismului este Declarația Transumanistă. Versiunea sa originală a fost elaborată în 1998, iar de atunci a suferit o serie de modificări și adăugiri, ediția finală fiind lansată în 2009. În ceea ce privește volumul său, este un document mic, dar destul de specific, datorită căruia se poate înțelege ce amenințare reprezintă transumanismul pentru creștinism și pentru umanitate în general.

Primele puncte ale Declarației vorbesc despre potențialul nevalorificat al umanității și despre presupusa victorie viitoare a tehnologiei asupra bolii și îmbătrânirii. Interesant este faptul că aici este luată în considerare și posibilitatea părăsirii Pământului de către omenire și a colonizării altor planete. Este demn de remarcat faptul că al doilea punct vorbește despre posibile scenarii pozitive pentru dezvoltarea omenirii pe calea sugerată de transumaniști.

Aparent, acum că tehnologia se dezvoltă într-un ritm extraordinar și se investesc mulți bani în proiecte transumaniste, transhumaniștii nu au nici măcar un singur scenariu sigur pentru atingerea obiectivelor lor. În mod corect, punctele 3 și 4 din Declarație par să indice înțelegerea problemei ridicate și vorbesc despre necesitatea de a o studia – dar toate acestea ar trebui făcute înainte de implementarea practică a planurilor, și nu în timpul procesului. Să ne amintim că istoria omenirii a cunoscut multe exemple în care tehnologia a dus la consecințe foarte neplăcute.

Din păcate, în ziua de azi putem auzi mai multe comentarii entuziaste despre ‘viitorul tehnocratic și cibernetic strălucit al omenirii’ decât critici serioase și constructive. Tehnologia este plină de un pericol destul de grav, pe care teologul și fizicianul american Ian Barbour (1923-2013) l-a numit ‘incontrolabilitate’. Adevărul este că, chiar și astăzi, unele dintre ele sunt o singură rețea interconectată și autosuficientă, care își trăiește propria viață.

Astfel de lucruri ne spun că singularitatea (digitalizarea conștiinței umane și crearea unei inteligențe artificiale superputernice capabile să se autodepășească), descrisă de matematicianul britanic I.J. Good (1916-2009), a încetat să mai fie o fantezie îndepărtată și devine o realitate pe deplin realizabilă.

În acest caz, pesimismul critic este mai bun decât optimismul reținut, deoarece transhumaniștii uită că tehnologia se poate ‘dezlănțui’ și poate duce la consecințe imprevizibile: „unii critici afirmă că tehnologia nu este doar un set de instrumente adaptabile pentru uz uman, ci o formă de viață atotcuprinzătoare… cu o logică și o dinamică proprii. Consecințele sale sunt neintenționate și imprevizibile… Am pus în mișcare forțe pe care nu le putem controla. Individul se simte neputincios în fața unui sistem monolitic.” (2)

Punctele 5 și 6 din Declarație spun că păstrarea vieții și a sănătății, atenuarea suferinței umane, îmbunătățirea înțelepciunii și a responsabilității morale, precum și respectarea drepturilor individuale și a demnității tuturor oamenilor din lume, ar trebui să fie considerate priorități urgente și finanțate în mod activ. Trebuie remarcat faptul că aceste formulări par foarte atrăgătoare, însă în spatele ‘strălucirii’ lor se ascunde o viclenie.

Dacă obiectivele transumanismului sunt reduse la formulări pragmatice, ele se reduc la dorința de control total asupra materiei și asupra propriei persoane. Cu toate acestea, realizarea acestor obiective îi va privi doar pe acei indivizi care sunt de acord cu aplicarea tehnologiei asupra lor, dar partea umanității care respinge această viziune asupra lumii și utilizarea acestor practici va fi recunoscută ca fiind ‘subumană’ sau un ‘experiment eșuat’ (3).

Este deja clar în prezent că înalta tehnologie este un lucru destul de scump și doar un număr limitat de persoane super-bogate au acces la dezvoltări avansate. Această stare de fapt este recunoscută în mod deschis de către susținătorii transumanismului înșiși, astfel încât o situație în care reprezentanții elitei bogate vor deveni postumani va fi o consecință complet naturală a unei astfel de stratificări sociale. Acest lucru ridică o întrebare complet logică: Ce se va întâmpla cu acea parte a populației globale care nu dorește sau nu își poate permite să folosească tehnologia avansată? Se pare că răspunsul este destul de evident.

Astăzi putem observa deja punerea în aplicare a planului de exploatare sub forma propagandei „relațiilor anormale dintre un bărbat și o femeie ca membri ai familiei; utilizarea femeilor ca mijloc sau instrument de producere de copii pentru cei bogați; impunerea planificării familiale; promovarea avorturilor; ciparea oamenilor în scopul controlului total; introducerea roboților de tip android”; (4) promovarea dreptului la eutanasie (asta în timp ce în unele țări eutanasia copiilor a fost legalizată și sunt puse în aplicare planuri de a o utiliza ca mijloc de combatere a sărăciei).

În plus, o societate tehnocratică a exploatatorilor va duce la depersonalizarea omului: „atunci când oamenii se simt ca niște rotițe într-o mașinărie bine unsă, adevărata comunitate și interacțiunile interpersonale sunt amenințate” (5). Într-o societate tehnocratică, oamenii își pierd simțul responsabilității față de ei înșiși și față de toți ceilalți. În acest caz, este în curs de formare o mentalitate tehnologică, care îl consideră pe om doar un obiect al sistemului și îl tratează în consecință.

Chiar și Hegel vorbea despre om ca despre o marionetă a istoriei, dar astăzi această poziție a fost hiperbolizată și, după cum se dovedește, omul este ‘o marionetă iremediabil de arogantă’. El este incapabil să învețe ceva. Unde sunt filosofii, mari și mici, care au scris despre alegere și ‘liberul arbitru’? Poate cineva să îndrăznească acum să afirme că ele există? Atunci când arătăm toate aspectele problematice și solicităm reflecție cu privire la direcția în care alunecăm, auzim strigăte din toate părțile: „Taci! Este (progresul), noul nostru zeu, și nu poate fi oprit.” (6) În lumina celor de mai sus, punctele 7 și 8 din Declarație sună destul de batjocoritor.

Ele sună astfel: „susținem bunăstarea tuturor ființelor simțitoare, inclusiv a oamenilor, a animalelor non-umane și a oricăror viitoare inteligențe artificiale, forme de viață modificate sau alte inteligențe la care progresul tehnologic și științific ar putea da naștere. Suntem în favoarea acordării unei largi posibilități de alegere personală a indivizilor în ceea ce privește modul în care își trăiesc viața.” (7)

În prezent, putem vedea deja că persoanele care nu sunt de acord cu digitalizarea anumitor domenii ale vieții pot pierde o serie de drepturi și libertăți. În plus, în citatul de mai sus vedem că oamenii, animalele și… inteligența artificială, sunt plasate pe același nivel ontologic. Negarea ierarhiei ființei, în care omul este perceput doar ca una dintre verigile dezvoltării lumii, este de mult timp un atribut al transumaniștilor.

Se ajunge până acolo încât aceștia sunt împăcați chiar și în ceea ce privește posibila distrugere totală a umanității de către o inteligență artificială superputernică, pe care o percep ca pe o formă de viață calitativ nouă și mai avansată, căreia trebuie să-i dăm un ‘bilet norocos’ spre viitor. Cu toată odioșenia ei, această idee este tradusă astăzi către mase – de exemplu, prin intermediul cinematografiei (cum ar fi filmul Ex Machina).

Este de la sine înțeles că toate cele de mai sus contrazic escatologia creștină și modul în care aceasta este defectuoasă din punct de vedere ideologic în lumina învățăturii evanghelice. Pentru mulți creștini, totul este foarte clar.

În ciuda unei foarte scurte treceri în revistă a Declarației Transumaniste, devine clar nu doar caracterul anticreștin, ci și cel antiuman al transumanismului. Nu putem opri dezvoltarea tehnologiei în care se investesc astăzi miliarde de dolari, dar cel puțin suntem capabili să înțelegem procesele în curs și să vorbim despre ele celor care încă ne mai pot auzi. Ultimul cuvânt îl va avea Atotputernicul Dumnezeu.

Sursa: https://orthochristian.com/150294.html

1 http://humanityplus.org/philosophy/transhumanist-declaration/

2The citation source: https://www.giffordlectures.org/books/ethics-age-technology/chapter-1-views-technology

The Russian resource: Barbour Ian. Ethics in the Age of Technology. Moscow: Biblical Theological Institute of St. Andrew the Apostle. 2001. pp. 13–14.

3 Grechkina E. N. Transhumanism–the Worldview of the Twenty-First Century or a Civilizational Threat to Humanity // Humanitarian, Socio-Economic and Social Sciences. No. 8. Krasnodar, 2015. P. 36.

4 Ibid.

5 Barbour Ian. Ethics in the Age of Technology. Moscow: Biblical Theological Institute of St. Andrew the Apostle. 2001. P. 13.

6 Kutyrev V. A. Gone with Progress: the Eschatology of Life in the Technogenic World. St. Petersburg: Aleteyya, 2016, p. 126.

7 https://www.humanityplus.org/the-transhumanist-declaration