HristosAşadar, acest unic şi singur Dumnezeu nu este fără de Cuvânt. Având Cuvânt, nu-L va avea pe cel neipostatic, căci nu a avut început al existenţei şi nici nu va înceta de a exista. N-a fost un timp când n-a fost Dumnezeu Cuvântul. Dumnezeu are pururea Cuvântul Său născut din El; nu este neipostatic cum este cuvântul nostru, care se răspândeşte în aer, ci este enipostatic, viu, desăvârşit. Nu se depărtează în afară de El, ci este pururea cu El.

Citeşte şi:  Cu acelea cu care ai mâniat pe Dumnezeu, cu acelea fă-L iarăşi îndurător

Căci unde va fi, dacă este în afară de El? Pentru că firea noastră este supusă morţii şi lesne stricăcioasă, pentru aceea şi cuvântul nostru este neipostatic. Dumnezeu, însă, pentru că există pururea şi pentru că este desăvârşit, va avea şi Cuvântul Lui desăvârşit, enipostatic, pururea existent, viu, şi are toate câte are cel care l-a născut.

Citeşte şi:  Dacă vrei să fii pe placul bărbatului, trebuie să-ţi înfrumuseţezi şi să-ţi împodobeşti sufletul, nu trupul

Cuvântul nostru, care iese din minte, nu este în totul acelaşi cu mintea, dar nici cu totul deosebit de ea; dar pentru că este din minte, este altul decât ea, şi pentru că aduce însăşi mintea la expresie, nu este cu totul deosebit de ea, ci este una cu ea în ce priveşte natura, dar deosebit de ea în ce priveşte subiectul. Tot astfel şi Cuvântul lui Dumnezeu, prin faptul că există prin El însuşi, se deosebeşte de acela de la care are existenţa; dar prin faptul că arată în El însuşi pe acelea care se văd la Dumnezeu, este identic cu El în ce priveşte natura.

Citeşte şi:  Cuvinte de aur ale Parintelui Paisie Olaru: "Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştele!"

Căci după cum se vede desăvârşire în toate la Tatăl, tot astfel se vede şi la Cuvântul născut din El.

Sursa: Ioan Damaschin, Dogmatica