„Am căzut de acord ca, atunci când suntem noi în teritoriul oriental ortodox, zicem Credeul fără adaosul que (adică fără filioque — n.n.). Și când suntem în teritoriul romano, unei Biserici catolice, spunem cu (acest adaos — n.n).”
Unul dintre cele mai șocante interviuri cu fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost realizat de Doru Braia. Iată câteva fragmente:
Despre filioque și apostazia patriarhului Teoctist
„Doru Braia: Pe mine m-a impresionat, aici în România, la Timișoara, unde am găsit un ecumenism desăvârșit. Probabil sunteți informat că, acolo, periodic, au loc întâlniri de rugăciune între absolut toate cultele.
PF Teoctist: Sigur.
Doru Braia: Până și cultul mozaic, care și-a prezentat așa o deschidere pentru o asemenea inițiativă, și-am spus și eu, de multe ori, iată Timișoara este din nou, de data asta un antemergător european, poate deveni un exemplu pentru întreaga Europă.
PF Teoctist: Aveți dreptate.
Doru Braia: Nu numai izbucnirea revoluției acum 17 ani.
PF Teoctist: Acum s-a generalizat, pentru că avem Săptămâna de rugăciune în luna ianuarie, când și aici, la București, și în toată țara, se fac rugăciuni împreună, cu participarea tuturor, la bisericile tuturor. Și câte biserici sunt, atâtea seri de rugăciune facem, cu rezultate foarte frumoase, care întrețin relațiile noastre de prețuire și de rezolvare a unor probleme care vor fi totdeauna, se vor ivi între noi, dar se rezolvă atunci când este gândul îndreptat spre țelul suprem al cuvântului Mântuitorului Iisus Hristos de unitate între noi.
În 1984… am participat în cadrul conferinței Bisericilor Europene, la Riva del Garda, în nordul Italiei, la o ședință foarte importantă a Conferinței Bisericilor Europene, împreună cu Conferințele Romano-Catolice europene. Deci – autoritatea creștină întreagă. Și s-a discutat acolo și s-a definitivat o dorință și o discuție care de mult timp… Problema lui Filioque, a unui cuvânt numai…
Doru Braia: E o dezbatere de o mie de ani.
PF Teoctist: … care era atât de controversat, și de-o parte, și chiar piedică, piedică la rugăciune și la întâlnire. Ei, acolo, ca prin minune, toți am fost de acord, toată adunarea am fost de acord, în urma, bineînțeles, unor comisii de teologi care au aprofundat că acest cuvânt, și așa, și așa, conține același adevăr.
Doru Braia: Păi, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, când lucra, lucra temeinic.
PF Teoctist: Sigur, sigur.
Doru Braia: … toate comisiile erau bine așezate.
PF Teoctist: Am căzut de acord ca, atunci când suntem noi în teritoriul oriental ortodox, zicem Credeul fără adaosul que (adică fără filioque – n.n.) Și, când suntem în teritoriul romano, unei Biserici catolice, spunem cu (acest adaos – n.n.). (din emisiunea Talk Șoc, realizată de Doru Braia, difuzată la postul N 24 pe 4 ianuarie 2007. E important de menționat că în varianta postată pe site-ul ecumenist habitus, pe http://habitusnetwork.org/video-clips/interview-with-romanian-orthodox-patriarch.html sunt cenzurate exact secundele în care patriarhul afirmă că în Apus „spunem” crezul cu Filioque. Dar, din greșeală cenzorii au postat traducerea pasajului respectiv exact înainte de a cenzura filmul.)
Este pur și simplu apostazie să afirmi că „și așa, și așa”, adică și cu Filioque, și fără, Crezul conține același adevăr. Este o rătăcire și mai mare să înveți oamenii că în Apus ortodocșii spun Crezul cu Filioque, erezie dată anatemei în Sinodul de la Constantinopol din 879-880, sub Sfântul Patriarh Fotie cel Mare.
La Sibiu, în 2007, la Cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană, Mitropolitul Daniel (pe atunci locum tenens al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române), a făcut referire la acea adunare ecumenică din Riva del Garda, de care amintea patriarhul Teoctist: „Biserica Ortodoxă Română, ca Biserică majoritară din România, a participat, din primele zile ale Conferinței Bisericilor Europene, în dialogul cu alte Biserici Creștine de pe continent, un dialog care a crescut prin colaborarea cu Consiliul Conferințelor Episcopale Europene. În acest sens, poporul român a avut bucuria să îl audă pe Episcopul Romei spunând în București, în mai 1999, Simbolul credinței în limba română, în timp ce, trei ani mai târziu, în Basilica Sfântul Petru, părintele nostru de binecuvântată pomenire, Teoctist, patriarhul României, și prietenul său, Papa Ioan Paul al II-lea, au rostit împreună Crezul niceo-constantinopolitan (din 381), pentru a da mărturia unei comori comune a credinței creștine. În aceste momente, pomenim cu multă bucurie o altă adunare europeană ecumenică, care a avut loc în octombrie 1984, în Riva del Garda, în Italia, unde ortodocșii, catolicii și protestanții, dintr-o Europă încă divizată de zidul Berlinului, au rostit împreună, în Domul din Trento, același Crez niceo-constantinopolitan, ca o mărturie vie a rădăcinii comune a credinței creștine.” (www.eea3.org/documenti/fourth/DanielEn.pdf)
Mărturia arată unde duce rătăcirea ecumenistă: ortodocși, catolici și protestanți au rostit împreună: „Cred într-una Sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. Care este această Biserică supra-confesională? Este ea Biserica – Trupul lui Hristos? Nu, ci este monstrul care vrea să se substituie Bisericii lui Hristos. Rostirea Crezului împreună arată identitatea de credință. Ortodocșii care la Riva del Garda au rostit Crezul împreună cu patriarhul Teoctist, dar și cu catolicii și cu protestanții, s-au lepădat de Hristos, călcând în picioare Tradiția Sfinților Părinți.
Cât privește rostirea Crezului de către patriarh împreună cu papa, în 2002, momentul a avut loc în cadrul missei papale. Momentul a fost menționat chiar de către fostul patriarh: „Vă putem spune despre bucuria, prețuirea și înțelegerea pe care le-am întâlnit la Vatican, la cardinalii, la episcopii și preoții romano-catolici și la credincioșii pe care i-am întâlnit. Am auzit cum numele Bisericii Ortodoxe Române, al României și al poporului român au fost scandate minute în șir, atât la primirea din Piața Sf. Petru, cât și la Missa pe care a săvârșit-o Papa cu clerul său în Catedrala istorică, înălțată pe mormântul Sf. Apostol Petru, la care am asistat cu delegația noastră. S-a citit Sf. Evanghelie și Apostolul în limbile: italiană și română, s-au rostit cuvântările protocolare, am spus împreună Crezul ortodox niceo-constantinopolitan în limba română” (Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, din volumul Pe treptele slujirii creștine, vol. XIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 392)
Lăsând la o parte entuziasmul de moment, rostirea Crezului la o liturghie catolică presupune identitatea de credință cu săvârșitorul liturghiei respective. În cadrul Sfintei Liturghii, poporul mărturisește Crezul pentru a arăta că ține credința cea adevărată, aceeași credință pe care o are și săvârșitorul liturghiei. Deși patriarhul Teoctist a rostit Crezul corect, fără Filioque, a mărturisit că el crede în aceeași Biserică în care crede și papa, și toți clericii catolici și toți credincioșii catolici care erau de față.
Este important de precizat că în presa românească momentul a trecut aproape neobservat. Nici revistele bisericești, nici site-uri-le ortodoxe nu au luat poziție față de acest gest apostat. Deși pe site-urile catolice momentul fusese anunțat cu câteva zile mai devreme. Pe http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=4384 se putea citi: „Dialogul dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă va cunoaște un nou impuls în săptămâna următoare prin vizita, între 7 și 13 octombrie, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Teoctist, la Sfântul Părinte. (…) Sâmbătă, 12 octombrie, pentru dimineață este prevăzută o întâlnire între Sfântul Părinte și Patriarh, când vor ține amândoi discursuri și-și vor face cadouri reciproc, după care vor semna împreună o declarație comună. În seara aceleiași zile, va avea loc o celebrare ecumenică în Biserica Sf. Bartolomeu, prezidată de Patriarh, de Cardinalul Walter Kasper, Președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, de Cardinalul Ruini și de Cardinalul Francis Eugene George, Arhiepiscop de Chicago, care este titularul acestei biserici. Vizita se va încheia cu celebrarea solemnă, la 13 octombrie, a unei Liturghii în a XXVIII-a duminică de peste an, prezidată de Papa Ioan Paul al II-lea în prezența Preafericitului Teoctist și a delegației sale în bazilica din Vatican. Papa și Patriarhul vor celebra împreună Liturghia Cuvântului, se vor ruga împreună, vor face împreună mărturisirea de credință în limba română și se vor separa în momentul Liturghiei Euharistice.”
Există foarte puține mărturii directe despre slujba respectivă. Una din ele poate fi citită pe http://miruna7.blogspot.com/2007/07/n-acea-zi-de-octombrie-cnd-am-rostit.html: „Pe 13 octombrie, eram la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru, să asist la Liturghia duminicală comună, catolică și ortodoxă. Prea Fericitul Teoctist și Papa Ioan Paul al doilea au slujit împreună, în fața miilor de credincioși. Ascultam Sfânta Evanghelie în Vatican, în limba română! Patriarhul nostru a ținut predica, amintind o epistolă a Sf. Apostol Pavel. «Am citit Evanghelia respirând cu doi plămâni», a spus Papa Ioan Paul al doilea adăugând apoi, în românește: «Dumnezeu să binecuvânteze România». Apoi s-a spus Crezul, alternativ și în limba română, de PF Teoctist. Toți românii prezenți la Vatican eram emoționați și rosteam și noi împreună cu Patriarhul, mărturisirea credinței. În acele momente, pe planul spiritual al credinței, comuniunea noastră ca frați creștini, ortodocși și catolici, a fost deplină.”
În aceeași zi, patriarhul și papa Ioan au semnat o declarație prin care afirmau dorința de a ajunge la unirea Bisericilor și a creștinilor: „Întâlnirea de astăzi reînnoiește angajamentul nostru de a ne ruga și a lucra pentru a ajunge la unitatea vizibilă deplină a tuturor ucenicilor lui Hristos. Scopul și dorința noastră arzătoare o constituie comuniunea deplină în care nu este absorbire, ci comuniune în adevăr și în dragoste. Această cale este una ireversibilă, pentru care nu există alternativă: este calea Bisericii. (…)
Relațiile noastre trebuie să fie oglinda comuniunii adevărate și profunde în Hristos, comuniune care, fără să fie deplină, există deja între noi. Recunoaștem, de fapt, cu bucurie, că avem împreună Tradiția Bisericii nedespărțite, centrată pe Taina Euharistiei, despre care dau mărturie sfinții pe care noi îi avem în comun în calendarele noastre. (…)
Biserica Ortodoxă Română – centru de întâlnire și de schimburi între tradițiile bogate slave și bizantine ale Răsăritului – și Biserica Romei, care, în componenta sa latină, exprimă vocea occidentală a unicei Biserici a lui Hristos, trebuie să contribuie împreună la o misiune care caracterizează cel de-al treilea mileniu. După expresia tradițională și așa de frumoasă, Bisericilor locale le place să se numească Biserici surori. Deschiderea spre această dimensiune înseamnă a colabora pentru a reda Europei etosul său cel mai profund și chipul său autentic uman.” (Din Declarația comună a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea și a Prea Fericirii Sale Părintele Patriarh Teoctist, Vatican, 12, octombrie 2002, tipărită în volumul Pe treptele…, pp. 110-113).
Ulterior, patriarhul Teoctist a recunoscut ca bază a vizitei sale la Vatican învățătura eretică despre Bisericile surori: „Documentul de la Balamand (Liban, 1993), consacră un vocabular ecumenic nou, care învederează o îndelung așteptată schimbare de înțelegere și de atitudine. Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă – se spune în document – se recunosc reciproc în calitate de Biserici surori (art. 14). Pe această bază a fost posibilă intensificarea relațiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolică, care au culminat cu vizita Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999 și a noastră la Vatican, în octombrie 2002” (p. 170).
Considerând că și Bisericile eretice fac parte din Biserica lui Hristos, patriarhul Teoctist a făcut în repetate rânduri rugăciuni cu ereticii: „Încheiem, în seara aceasta, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină, Săptămâna Paștelui nostru comun, cum am putea să o numim, pentru că slujba pe care am ascultat-o acum se săvârșește în prima zi a Sfintelor Paști (…) Slujba aceasta este pilduitoare pentru misiunea noastră și se potrivește cu încheierea Săptămânii de Rugăciune, care înseamnă Paștele nostru ecumenic, cum spuneam, adică nădejdea noastră în apropierea și în găsirea drumului spre unitatea creștină, ca dorință, preocupare și îndatorire supremă a fiecărui creștin, pe care trebuie să o aibă în vedere toate Bisericile creștine din vremea noastră.
Rugăciunea noastră comună este un dar scump, dumnezeiesc, însă și un rod al ecumenismului, iar însemnătatea ei crește când lumea se află în criză, ca acum, desigur o criză trecătoare.” (Cuvânt rostit cu ocazia încheierii Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină, Catedrala Patriarhală din București – 25 ianuarie 2003, Pe treptele…,, p. 501).
La dineul oferit de Eminența Sa, Cardinalul Kasper Walter, Președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine, Roma: „Calea este El, Fiul lui Dumnezeu, El Care a întemeiat o singură Biserică, trup tainic al Său, El Care S-a rugat stăruitor ca noi să fim una (Ioan 17, 21). Iată, așadar, ceea ce ne dorim atât de mult aici, în Casa Sfintei Martha. Cred că sunt în asentimentul tuturor și nu greșesc afirmând că toți împărtășim această dorință plină de optimism, că prin prezența noastră aici facem împreună noi pași însemnați pe calea spre unitatea deplină” (Pe treptele…, p. 66).
Iar în Cuvântul rostit la deschiderea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină – Catedrala Romano-Catolică Sf. Iosif din București, 18 ianuarie 2003, patriarhul Teoctist a declarat: „În călătoria noastră spre Emaus, Bisericile noastre creștine, pe care noi le reprezentăm în această seară aici, în Catedrala romano-catolică Sf. Iosif, prin bunăvoința Înalt Prea Sfințitului Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, preocupate de promovarea valorilor evanghelice, aflate în centru credinței noastre creștine, cheamă numele lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat și slăvit, și se roagă Lui pentru unitatea Bisericilor Mântuitorului Iisus Hristos. Cu acest gând de unitate ne întâlnim în rugăciune și ne bucurăm că împreună cu noi, la o adunare ca aceasta, se află Iisus cel înviat, cum El însuși ne încredințează: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei, 18, 20) (…)
De la El noi avem unitatea și trebuie să o împlinim după dorința Lui și să o trăim ca atare. Prin urmare, în Biserica despărțită a Mântuitorului Iisus Hristos noi trebuie să vedem vasul de lut care, deși purtător al unei comori atât de prețioase, cum este unitatea, nu reușește întotdeauna și în măsură suficientă, din pricina dezbinării, să arate în Trupul ei pe Hristos în fața lumii de astăzi, care are mai mult ca oricând nevoie de această mărturie. (…)
Am auzit cu toții în seara aceasta imnuri și cântări atât de frumoase, am ascultat cuvinte de evlavie, de nădejde și de îmbărbătare, am înălțat într-un cuget rugăciuni care să ne ducă neîncetat spre această lumină a «cunoașterii voii lui Dumnezeu» (Col. 1, 9), ca împreună cu Bisericile noastre să ne aflăm în fața lui Iisus, să ne învrednicim, precum Luca și Cleopa, să-L vedem stând cu noi la frângerea pâinii.” (Pe treptele…, pp. 495-496).
Se mai pot da multe citate legate de apostazia patriarhului Teoctist. Ar fi de ajuns menționarea documentelor semnate cu monofiziții, prin care se afirma că Biserica Ortodoxă Română are același crez cu pseudo-bisericile anticalcedoneene (în revista Axa au apărut deja mai multe articole pe această temă). Ba chiar patriarhul a putut declara că Ortodoxia românească sprijină chiar și rătăcirea evanghelică: „Ortodoxia nu este o piedică pentru cultură, mai ales Ortodoxia românească, care a sprijinit ca în România să înflorească și cultul armean și Biserica evanghelică, precum și alte culte, cu care noi ne-am aflat și în trecut, dar ne aflăm și acum, într-o frățească colaborare.” (Pe treptele…, p. 158).
Care este rostul acestui articol? Acela de a trage un semnal de alarmă asupra faptului că se păstrează o tăcere vinovată asupra implicării ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române în mișcarea ecumenistă. Patriarhul Teoctist a slujit cu papa Ioan Paul al II-ea, chiar dacă doar prima parte a Liturghiei catolice. Chiar și dacă patriarhul nu ar fi spus Crezul, prin faptul că s-a rugat cu ereticii catolici, că a intrat sub anatema canonului 45 apostolic: „Episcopul sau presbiterul, sau diaconul, dacă numai s‑a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească: iar dacă le‑a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”.
Iar prin faptul că a dat binecuvântare în timpul slujbei diaconului catolic (în timp ce diaconul ortodox era binecuvântat de către papă ) patriarhul Teoctist a arătat că nu înțelege diferența dintre clerul adevărat și clerul eretic.
Sunt multe de spus despre personalitatea patriarhului Teoctist. O întrebare vine de la sine: a fost sau nu ortodox? Unii au invocat faptul că poate s-a pocăit pentru apostazia sa. Dar, după cum învață Sfinții Părinți, pentru sminteală publică e nevoie de pocăință publică. Iar patriarhul Teoctist nu a făcut așa ceva. Ci, chiar înainte de a muri, a spus în interviul menționat la începutul acestui articol cum că ortodocșii și catolicii au același Crez, că și cu și fără Filioque învățătura este aceeași. Altfel spus, patriarhul Teoctist a murit sub anatema dată de Sinodul de la Constantinopol, din anii 879-880…
Autor: Danion Vasile
Teoctist a creat și schisma din Basarabia, continuată cu voioșie de Daniel. Vremuri grele pentru BOR.
MARȘ CU MINCIUNA
NUMAI SCRIEȚI ATÂTEA MINCIUNI
Sunteți obositori, cu atâtea pietre aruncate
de-ar murii toți șarlatanii…. atunci va fi pace pe pământ 😉
MARȘ CU GLUMELE
LĂSAȚI VOLUMELE
Fiecare să se roage pentru el și familia sa, să nu se uite că vom da răspuns la judecata lui Dumnezeu numai pt păcatele noastre. Ce fac alții, ei vor răspunde! Intrăm în biserică,casa lui Dumnezeu să ne rugăm Lui nu preotului. Oricum ar fi darul lui Dumnezeu este cu el , și Duhul Sfânt sfințește acea cupa unde se vor afla Corpul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Sa nu ne pierdem in judecați , că Dumnezeu nu permite!
Să știți că de fiecare dată la Vohod parcă mă blochez când trebuie să spun „amin”.
Sfantul Dumnezeu sa binecuvanteze Romania !
Așadar ne este indicat de Sfânta credință ca împreună absolut toți să ne rugăm pentru părintele nostru Teoctist
Ghiță Jugaru , proștii 😂
Ecumenismul este fratie si comuniune cu dracul!
https://www.thegatewaypundit.com/2023/07/pope-francis-places-controversial-argentinean-bishop-as-new/
Din neștiință și răutate, se confundă rătăcirea cu erezia. Catolicii nu sunt eretici, precum arienii sau unitarienii, ci (doar) rătăciți, așa încât ortodocșii se află sub imperativele canoanelor Sf. Vasile cel Mare, care obligă la menținerea dialogului, spre îndreptarea celui desprins/rătacit din trupul Bisericii Apostolice.
Fliorin Popiescu Catolicii sunt eretici. Au inceput cu doua erezii: Filioque si suprematia papala. Apoi au adaugat nenumarate alte erezii: purgatoriul, infailibilitatea papala, imaculata conceptie, transubstantialitatea, etc. Erezia „Filioque”, de exemplu, distruge dogma Sfintei Treimi! „Filioque” (dogma care afirma ca Sfantul Duh purcede de la Tatal SI DE LA FIUL) ataca monarhia Tatalui („monarhia absoluta a Tatalui, ca sursa unica a celorlalte Persoane”) si micsoreaza Persoana Sfantului Duh! Practic, ei cred intr-o „sfanta doime” (Tatal si Fiul, unde Sfantul Duh nu mai este egal cu Tatal si cu Fiul) fara macar sa-si dea seama. De aceea i-a parasit harul lui Dumnezeu.
Pagina Istorie astea nu sunt erezii, ci rătaciri dogmatice. Vă înșelați amarnic! Ați uitat de porunca iubirii, ați uitat și de faptul că litera ucide, iar Duhul dă viață. După dv, un catolic care își dă viața din iubire pt aproapele său, salvându-l de la înec, nu se va mântui, nu va fi iertat de Hristos, fiindcă a pronunțat… „filioque”! Temeți-vă, mai degrabă, că vă puneți dv mântuirea în joc, perorând răutățile astea, care nu îndeamnă la înțelegere, unitate și iubire, ci la dispreț, ură și dezbinare. Da, dogma catolică își are rătăcirile ei, dar acești oameni sunt frații noștri întru mărturisire, nu sunt eretici, nu pun la îndoială natura duală a Mântuitorului. Obligația noastră este să menținem dialogul și usile deschise, spre îndreptare și re(unire). Habar n-aveți de teologie, sunteți (mult) mai rătaciți decât ei!! Îndrăzniți, chiar, cu inepție și superbie, să vă ridicați împotriva Bisericii căreia (ar trebui) să îi aparțineți. Nu vă animă Duhul adevărului și al iubirii, ci un duh sectar, satanist!!
Fliorin Popiescu Care este diferența între ,,rătăcire dogmatică” și ,,erezie”?
Catalin Suceveanu, vedeți la Sf. Vasile cel Mare…
Fliorin Popiescu Când faci afirmații fixiste, este bine să vii și cu explicațiile de rigoare!
Trimiterea asta ambiguă la un Sf. Părinte lasă loc la interpretări.
Și apoi, dacă tot vrem să relativizăm tot, hai să judecăm simplist!
Sunt cele 3 Persoane ale Sf. Treimi egale între ele? Sunt.
Dogma Sf. Treimi a fost stabilită încă de la primele două Sinoade Ecumenice (la care Biserica Apuseană a fost parte)? Da.
Este încălcarea unei dogme apostazie de la dreapta credință? Fără îndoială.
Apostazia este ,,rătăcire dogmatică”, sau erezie? Păi dacă mărturisești o minciună în locul adevărului și susții tot felul de aberații dogmatice, împotriva canoanelor Sf. Părinți, nu ești eretic? Ești doar așa, scăpat de sub control?
Dar de cuvântul Sf. Ap. Pavel către Tit ai auzit: ,,10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” ? (Tit cap. 3)
Nu mai folosi trimiteri la scrierile unor Sf. Părinți pe care, se vede treaba, nu le înțelegi!
Catalin Suceveanu, matale nu înțelegi nica nici din comentariile semenilor, cu atât mai puțin din zicerile Sfinților Părinți. Te depășesc nuanțele teologice, așa încât te îndemn să pui mâna pe carte, să-ți petreci câțiva ani studiind temeinic, și abia apoi să intri în analize aprofundate. Pe scurt, catolicii nu încalcă dogma Sfintei Treimi! Eretici sunt arienii, monofizitii, nestorienii etc! Ar tb să-ți antrenezi nițel discernământul încercând să-ți imaginezi, totuși, ce ar putea însemna „rătacirile” de la dreapta credință, la care fac referire Sfinții Părinți, prin contrast cu erezia. Că după puțina matale minte/pregatire, orice abatere de la ortodoxie este erezie….
Fliorin Popiescu Am înțeles. Așa a zis Sf. Vasile cel Mare, în cuvintele și părerile tale de ștrumf. Bravo!
Catalin Suceveanu, când Sfintele Sinoade ale majorității Bisericilor ortodoxe, dar și cvasitotalitatea profesorilor universitari, teologi ortodocși, îndeamnă la dialog cu frații catolici, spre îndreptarea lor, chestiunea nu se mai rezumă la asumarea învățăturilor Sf. Vasile cel Mare de către un ștrumf feisbucist. Problema se află în curtea voastră, a parabolanilor orbiți de superbie, și totalmente lipsiți de pregătire sau discernământ. Duhniți a ură și părtinire („ira et studio”)! PS Dialogul nu implică vreun compromis din partea ortodocșilor, ci doar încercarea, plină de iubire, de a-l întoarce la dreapta credință pe fratele rătacit!!
Fliorin Popiescu Omule, tu ești oglinda răutății! Pentru că nu este nici o urmă de răutate în întrebările și nedumeririle mele (justificate), ci doar în aprecierile tale față de cei care nu spun ca tine.
Eu ți-am cerut simplu, ca un necunoscător, care sunt afirmațiile Sf. Vasile cel Mare care îți sprijină afirmațiile? Tu o dai cotită pe după masă, pe după casă, și încerci să mă ridiculizezi de zici că ești vreunul din părinții primelor sinoade.
Este evident că dialogul nu implică nici un fel de compromis din partea ortodocșilor, atâta timp cât iubirismul acesta fățarnic și pretinsa salvare a rătăciților de la dreapta credință nu implică reinventări de dogme, de Sfântă Tradiție și de canoane bisericești.
Iar așa, ca fapt divers, ce crezi: cam cât la sută din palma dată de Sf. Ierarh Nicolae lui Arie apostatul a fost din iubire, și cât din ură pentru ceea ce predica nebunul acela???
Catalin Suceveanu, fă ascultare de Biserică (ortodoxă), lasă gargara asta plină de superbie și ură, pe fb! Nelepădarea de sine și impresia că sunteți mai știutori și mai dreptcredincioși decât Sfântul Sinod al Bisericii căreia (ar trebui) să-i aparțineți vă ține/duce în iad! PS Nu sunt aici ca să-ti ofer ție citate, pe care le vom dezbate la nesfârșit, la cât sunteți de încuiați și siguri pe voi. Treaba mea este să va atenționez că greșiți și să vă ofer o trimitere bibliografică lămuritoare (pentru cei onești și dornici să înțeleagă, nu pentru cei înșurubați în certitudini). Dar nici măcar de așa ceva nu ar fi fost nevoie, câtă vreme Biserica ortodoxă însăși, cvasitotalitatea episcopilor și profesorilor/teologilor ei îndeamnă la dialog. Doar că pe voi vă animă alt duh, al superbiei, urii și discordiei. Fiindcă tot răul vine din neascultare!
Fliorin Popiescu
Sfinții părinți ne spun răspicat cu subiect și predicat pe înțelesul tuturor, cum să ne ferim de trădători.. 💔 😢 ⚠️ 🤦♂️ ⁉️ ⚠️
Fugiți de preoții ecumeniști, catolici (papistași ) și sectanți.. 👀 👣 ✍️💔⚠️
– Nu trebuie mers în templele păgânilor și ereticilor nici în vizită, cum să mergem să liturghisim acolo?
” Daca ticalosii diavoli sunt luptatori impotriva lui Dumnezeu, atunci si templele lor pagane si eretice sunt intinate si primejdioase.” (Sf. Maxim Grecul 1555)
” Sa fugiti de catolici precum fuge cineva de sarpe.” (Sfantul Marcu al Efesului)
„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.” (Sfantul Maxim Marturisitorul)
” Pentru aceasta, va legiuiesc si voua, tuturor mirenilor care sunteti adevarati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): sa fugiti alergand departe de preotii care s-au pus in slujba catolicilor. Si nici la adunarile Bisericii sa nu va strangeti impreuna cu ei, nici obisnuita binecuvantare sa nu o primiti din mainile lor. Este mai bine sa va rugati luI Dumnezeu singuri in casele voastre, decat sa participati la adunarile comune impreuna cu latino-cugetatori.” (Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea: +1240)
– Nu se mai poate merge la slujba arhiereului sau preotului ecumenist (vadit ecumenist, in public, cu capul descoperit, facand slujbe cu papistasi sau laudand ecumenismul in predici)?
” Indeamna pe oameni sa se roage fiecare la el acasa, sa se intalneasca in taina cu preotii ortodocsi pentru spovedanie, impartasanie, cununii, botezuri si alte nevoi religioase si explica oamenilor ca popii uniti nu sunt altceva decat niste tradatori lepadati.” (Sfantul Sofronie de la Cioara -1760)
“Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sint, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfintul staul ca niste oi riioase si madulare putrede.” (Sinodul de la Constantinopol din anul 1724)
” Daca episcopul sau preotul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)
”Sfintele canoane zic că cel ce se abate şi cu puţin de la Ortodoxie este eretic şi supus canonisirii.” (Sfântul Marcu al Efesului)
Credinta Ortodoxa. Marea adunare a falsului ‘dumnezeu’ cere jertfe, iar acestea nu sunt doar ‘fiii pierzarii’, eretici, pagani, evrei, ci in primul rand ortodocsii crestini partasi gandirii liberale, integriste, invitati sa piara dandu-si sufletul pentru balaurul antihristic camuflat in ‘binele public’ si ‘fericirea comuna’.
Dezbinati de Biserica sunt toti cei ce cugeta osebit de Sfintii Bisericii, cei ce inlocuiesc dreptatea si adevarul cu ‘comuniunea si unitatea’, cei ce sacrifica ‘reconcilierii’ dogmele si canoanele, punand ‘binele comun’ mai presus de jertfirea pentru Dreapta Credinta. De aceste pacate au fugit in trecut adevaratii crestini, impotriva lor au grait si au marturisit Mucenicii, impotriva lor au vietuit Cuviosii, cu acestia au avut de luptat Sfintii, impotriva lor se cuvine sa vietuiasca si sa graiasca adevaratii crestini de astazi.
Catalin Suceveanu, din nefericire ați înțeles greșit toate aceste îndemnuri/interdicții. Nu sfinții care le-au formulat au greșit, ci voi, care le citiți în literă (schimonosite prin prisma superbiei și a răutății voastre), și nu în spirit. Când sfinții scriu „catolici”, se referă la catolicism, la rătacirile lor dogmatice. De ele trebuie să fugim, nu de dialog și de încercarea de a-i readuce în sânul Bisericii dreptcredincioase. Sf. Marcu al Efesului ori, mai târziu, Sofronie de la Cioara au formulat niste interdicții într-un context istoric aparte, pe care nu îl stăpâniți. Și bine au făcut, fiindca exista pericolul unirii „prin absorție”, sub patronajul Papei. Nimic din ceea ce te-ai straduit să prezinți acilea nu contrazice obligația la dialog, spre îndreptarea fraților noștri rătaciți. Mai mare decât Sf. Vasile cel Mare nu este niciun altul, așa încât canoanele sale au ramas literă de lege până astăzi. Iar acolo veți găsi diferența dintre rătăcire și erezie, cu toate obligațiile care decurg din asta. Dumnezeu să vă lumineze mintea!
Fliorin Popiescu Omule, interpretările tale sunt de copil de grădiniță. Micșorezi (cu bună știință, observ) importanța lepădării (sau schimbării, sau reinventării) de dogme și canoane în viața bisericii noastre. Și am observat înclinația aceasta la mulți, unii chiar cu studii teologice avansate, pe motive de universalitate, de frățietate, de iubire a aproapelui, de pan-ortodoxism, de reunificare, de mai știu eu ce alte găselnițe din acestea.
În nimic din ceea ce am scris eu nu am îndemnat la oprirea vreunui dialog. Am atras atenția doar asupra riscului evident la care se expune oricine în încercarea de a câștiga pe cineva la credință printr-o scolastică seacă și fără discernământ. Și, în fond și la urma urmei, nu trebuie să uităm nici faptul că, încercările de unificare într-o biserică universală PRETINS creștină, nu sunt altceva decât ispitiri drăcești de atragere a ortodoxiei în religia globaliștilor sataniști și de diluare a acesteia în masa amorfă de sclavi ai unor învățături greșite.
Îmi dau seama că nu observi pădurea din pricina copacilor. Pot presupune că ai unele studii teologice la bază, deduc din ceea ce exprimi. Însă, în egală măsură observ înclinația tot mai multor teologi de a se lăsa ademeniți de curentul acesta ecumenist, progresist și corect politic, adică a acelor oameni care ar trebui să fie stâlpi și temelii ale adevărului.
Cuvintele Sf. Părinți, la fel ca și cele ale Scripturilor, pot fi citite și în duh și în literă, fără absolut nici o problemă. Scopul este același: îndreptarea! Da, litera poate ucide, fără nici o îndoială. Dar nu știu care, dintre noi doi, folosește litera și care duhul. Se pare că tu ai ajuns la așa un grad de virtute încât știi deja. Ferice de tine!
Nici până acum n-ai reușit să-mi explici care este diferența între ,,rătăcire dogmatică” și ,,erezie”. Te faci că plouă. Și, la fel, n-ai catadicsit să-mi dai nici un singur citat din Sf. Părinți care să-ți susțină afirmațiile, pe motiv că, vezi Doamne, nu aș ști să le interpretez. Alt semn de mândrie!
Interesant este faptul că, deși susții cauza dialogului interconfesional, recunoști că unii părinți ai bisericii noastre ,,au formulat niște interdicții […] fiindcă exista pericolul unirii prin absorbție, sub patronajul Papei.” Deci recunoști existența unui pericol real, dar tu te bați cu cărămida în piept că ești atât de vrednic și de îmbunătățit și de statornic în credință încât stăpânești la perfecție dialogul cu eterodocșii și arta câștigării lor la biserica-mamă. Alt semn evident al unei mândrii.
NU, nu avem OBLIGAȚIA nici unui dialog cu cei care leapădă dogmele și canoanele cele drepte! Dialogul este un pogorământ, pornit din milă și dragoste față de cei căzuți. Dar pogorământul acesta nu trebuie să devină o slăbiciune sau o slăbire a trezviei.
Repet: orice schimbare/modificare a dogmelor și canoanelor noastre se numește lepădare de credință – deci erezie! Nu există nuanțe de gri în această problematică.
Și am să închei cu câteva întrebări.
Validitatea botezului catolic este recunoscută de biserica noastră ortodoxă? Da. De ce? La botezul lor nu fosesc mărturisirea de credință cu adaosul filioque? Și nu îl introduc pe prunc în apa botezului în urma proclamării credinței cu acel adaos? Și apa botezului mai este sfințită dacă biserica ta s-a rupt din rânduielile dogmatice și liturgice și din comuniunea cu toți sfinții? Dar dacă aceștia sunt, totuși, frații noștri în credință, de ce nu-i primim și să-i împărtășim la noi? Că, la o adică, nu-i nici o diferență majoră, nu-i așa? Și le recunoaștem statutul de creștini botezați, nu-i așa? Ce ne împiedică pe noi, ortodocșii, să le împărțim din cele 7 Sfinte Taine?! Că doar e în duh de frățietate, de unitate, de iubire, de integrare, nu-i așa?
Catalin Suceveanu, vai de capul și de sufletele voastre! Hristos ne-a poruncit să ne iubim și dușmanii, iar voi îi priviți cu ură și dispreț chiar și pe semenii noștri, mărturisitori creștini. Oameni simpli, care îi venerează pe Hristos și pe Maica Domnului, dar care au, în imaginația voastră delirantă, o vină capitală: pronunță „filioque”! Această nuanță dogmatică de care n-au habar, moștenită de la niște teologi rătaciți, îi face pe acești frați ai noștri, oameni cuminți, de toată isprava, pasibili de străfundurile iadului!!! In plus, din perspectiva voastră, Biserica ortodoxă a apostaziat, in corpore! Doar voi, acest grup iluminat, duceți dreapta credință mai departe! Sunteți orbiți de prostie, ură și superbie, plasându-vă în categoria sectarilor, umăr la umăr cu protestanții. PS Din fericire, Duhul suflă unde voiește El, nu unde credeți voi!
Fliorin Popiescu Amice, delirezi de la început până la sfârșit!
Tu vezi ură în tot cel ce mărturisește niște adevăruri deranjante. Nu dai răspunsuri obiective, concrete, la întrebări directe, dar te apuci ca un taliban să ne cataloghezi drept extremiști, că mărturisim ceea ce puțini mai au curajul să mărturisească în zilele acestea de apostazie generală.
Eu nu-i am dușmani pe catolici, scuipătorule de vorbe viclene! Ba dimpotrivă, am o relație bună cu ei. Dar n-ai tu de unde ști, că doar dai cu presupusul ca un orbete. Și nici Sf. Părinți nu i-au condamnat pe catolici, ci ereziile lor! Poate reușești cândva să faci diferența între aceste nuanțe. Deși, dacă îmi amintesc acum de crimele și silniciile la care i-au supus catolicii pe ortodocșii din Transilvania, spre exemplu, nu pot să nu mă întreb: cine pe cine a considerat dușman? Asta așa, ca fapt divers, cunoscătorule de cele sfinte.
Catolicii au o singură vină capitală: aceea că, deși au posibilitatea cunoașterii și acceptării adevărurilor de credință, nu renunță la rătăcirile lor doctrinare! Rămân în jugul și în slujba papismului. Atâta tot. Și, apropo, poți fi tu cel mai bun și mai cuminte dintre toți oamenii pământului, dacă nu te situezi în corabia lui Hristos, DEGEABA! Da, poate te mântuiește Dumnezeu, din marea Lui milostivire, dar tu uiți cu desăvârșire unul din atributele fundamentale ale divinității: dreptatea desăvârșită și veșnică! Ce fel de Dumnezeu ar fi Acela care nu oferă răsplătire după o dreaptă judecată? Și cum vom fi judecați, numai cu dragoste de oameni, nu și după dreptate?
Nu știu la cine te referi când vorbești despre ,,noi” – un grup, o categorie, pe care, se vede treaba, ne-o atribui unora ce dăm lucrurile pe față din perspectivă interconfesională și dogmatică. Deci deja ne-ai catalogat, ne-ai categorisit, și te plângi că tu ești cel lovit în amorul propriu. Chiar nu ți-e așa, un pic, rușine? Ne faci pe noi sectari, când noi am ținut piept sectarismui și papistașilor decenii la rând? Când noi am ținut de ortodoxie cu dinții și cu mâinile și cu inima și cu credința noastră fără frică și fără încetare? Chiar până unde poate merge nesimțirea asta a ta?
Iubește-i pe catolici, n-am o problemă cu asta! Dar nu veni să ne bagi nouă pe gât iubirismul tău lipsit de valoare și de discernământ! Că, poate n-ai aflat încă, dar cea mai mare dintre virtuți nu este iubirea, ci dreapta socoteală în toate! Așa ne învață Sf. Părinți, care nu au menajat niciodată catolicismul.
Și te întreb pentru a nu știu câta oară: unde a zis Sf. Vasile cel Mare că rătăcirile dogmatice nu sunt erezii???
Catalin Suceveanu, dar dacă dragoste nu aveți, la nimic nu vă folosește (I Corinteni)! Pune mâna pe carte! PS Recitește zilnic ce ți-am scris, poate finalmente te prinzi. În raport cu Biserica ortodoxă, sunteți sectari, schismatici…
https://m.youtube.com/watch?v=HqILolpxPuo&fbclid=IwAR2ttpmDYJel2bOwfOkK_hZNstxYgwmoYRMCFwEwfOeDSceogIOY783pl5k
Fliorin Popiescu Dragostea nu este prostească, fără înțelepciune. Nu mai bate câmpii!
Vezi pe ce cărți ai pus tu mâna, că faci apologia unei biserici ortodoxe din mintea ta, nu a celei drept măritoare.
Revenind: ce zicea Sf. Vasile cel Mare?…
Omul nu e cu nimic vinovat ca a gasit prostii pe care sa-i prosteasca!
Filioque nu este erezie ci doar pretextul grecilor de a justifica despartirea de Biserica Universala.
Vasile Iusco super tare!
Vasile Iusco , bravo
Vasile Iusco Filioque este o erezie mare, atat de grava incat Roma a ramas fara har, fara Hristos, fara Duhul Sfant. Nu grecii s-au despartit de Biserica, ci Roma! In Biserica primara au fost 5 episcopate: Ierusalim, Constantinopole, Alexandria, Antiohia si Roma. Roma s-a despartit de celelalte episopate, grecii si restul au ramas impreuna pana astazi.
Pagina Istorie , eu cred ca este exact invers, daca stim sa citim in evenimentele istoriei. Roma este si astazi plina de har si stralucire. Biserica este condusa si astazi de urmasul lui Petru, si se vede. In schimb, unde a ajuns Constantinopolul, centrul si stralucirea ortodoxiei??? Din cauza neascultarii si ingamfarii ,,dreptei credinte”
Da, uneori avem ochi si nu vedem….
Vasile Iusco Roma nu mai are har din 1054. In consecinta, nu mai au nici sfinti dupa despartirea de Biserica. Nici aghiasma nu mai au, pentru ca harul lui Dumnezeu nu mai lucreaza la catolici. Acum vreo cinci ani citeam pe o pagina ortodoxa administrata de preoti occidentali convertiti la Ortodoxie si hirotoniti in Biserica Ortodoxa, o pagina unde comentau foarte multi occidentali (convertiti sau catehumeni sau doar interesati de Ortodoxie), aici in Facebook, citeam deci comentariul unei doamne dintr-o tara anglo-saxona care intreba daca aghiasma ortodoxa se poate inmulti. Intreba pentru ca avea o prietena catolica care i-a spus ca aghiasma (se referea la cea de la catolici) nu se inmulteste pentru ca se dilueaza – asa s-a exprimat: „diluted”. Anul asta am citit un comentariu al unei americance, cred, fosta catolica, devenita ortodoxa, care scria ca aghiasma catolica se strica („spoil”) dupa cateva zile.
Vasile Iusco De asta ce parere aveti? https://www.youtube.com/watch?v=xnaafu7EVdY
Dar sigla asta?
Pagina Istorie , daca Romei i-ar fi lipsit harul, asa cum afirmat, nu ar fi increstinat mapamondul. Asta ptr ca Biserica Ortodoxa in cursul istoriei s-a marginit la ,,pastrarea credintei ztramosesti”, in timp ce Roma a trimis misionari catolici sa predice Evanghelia, incepand din Japonia si ,,pana la marginile pamantului'”.
Pagina Istorie, mass media zilelor noastre este pentru audienta, publicitate, senzational. Istorie insa spune altceva. Si eu cred istoria….
Pagina Istorie Câtă dreptate aveti!!! O adeverire sunt si minunile care se săvârsesc încontinuu la Moastele Sfinților noștri; iar la racla Sf Nicolae – lucru recunoscut și de catolici – nu se mai fac minuni din momentul în care au fost așezate intr-o biserica catolică! ( Sfântul Nicolae săvârșește minuni doar în afara bisericii unde Îi sunt așezate moastele! Repet – fapt confirmat de preotii catolici care slujesc în Bari.
Vasile Iusco „daca Romei i-ar fi lipsit harul, asa cum afirmat, nu ar fi increstinat mapamondul” – Doar a raspandit erezia catolica – de multe ori prin forta – erezie care nu mantuieste pe nimeni. Dar despre Novus Ordo ce parere aveti? Istoria spune multe lucruri crancene despre catolicism si crimele sale. Inclusiv la noi, in Transilvania, felul in care „s-a nascut” greco-catolicismul si crimele pe care le-au facut habsburgii ca sa-i faca pe romani sa-si abandoneze Biserica si sa se uneasca cu papistasii iti ridica parul pe ceafa…
Iuliana Ciobanu Si acum vor sa mute moastele sfintilor nostri ortodocsi de la Lavra Pecerska in muzee din Occident si la Vatican 😡
Vasile Iusco Biserica Ortodoxa a trebuit sa supravietuiasca, atacata fiind si de musulmani si de catolici! In vremea asta, catolicii s-au dus sa cucereasca si sa jefuiasca America si toata lumea! Stim cum converteau catolicii: cu cutitul la gat!
Pagina Istorie Au și început cu o serie de icoane din Lavră!