[…] În loc de a căuta să le zălogeşti libertatea, Tu le-ai sporit-o şi mai mult, aruncând pe veci chinuitoarea ei povară asupra împărăţiei sufletului omenesc. Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimţită a omului, ai dorit ca el să Te urmeze de bunăvoie, ademenit şi subjugat de Tine, de ideea Ta. În locul legii străbune, pe care se putea bizui din momentul acela, omul trebuia să aleagă cu inima slobodă ce este rău şi ce este bine, având înaintea ochilor doar chipul Tău drept călăuză menită să-i îndrume paşii, dar cum de nu Te-ai gândit că, aşezând pe umerii lui o povară atât de grea ca libertatea de a alege, până la urmă el va ajunge să pună la îndoială până şi chipul Tău şi să tăgăduiască adevărul propovăduit de Tine? Într-o bună zi oamenii vor mărturisi în gura mare că adevărul nu poate sălăşlui în Tine, fiindcă era cu neputinţă să-i urgisească cineva atât de cumplit ca Tine, lăsându-i să se zbată într-o incertitudine atât de chinuitoare, cu atâtea griji pe cap şi atâtea probleme fără dezlegare!

Fiodor Mihailovici Dostoievski, Fraţii Karamazov

Dupa (marele inchizitor al lui) Dostoievski, ateismul ar fi cauzat de insuportabila povara a… libertatii(!) cu care Dumnezeu l-a „urgisit” pe om. Ateii sunt cei ce nu-si pot indura libertatea, care ajung sa se indoiasca de El „fiindcă era cu neputinţă să-i urgisească cineva atât de cumplit” ca Dumnezeu lasandu-i sa aleaga intre bine si rau fara reperul traditiei si legilor. Ateilor – inclusiv cei deghizati in „agnostici” – va recunoasteti in descriere?

Sursa: Blog-ul Pro-scris