L-au cercetat odată trei bătrâni pe avva Ahila, şi unul din ei avea nume rău. Unul din bătrâni a spus:
– Avvo, fă-mi o mreajă.
– Nu-ţi fac.
Iar celălalt a spus:
– Fă bunătate, ca să avem amintire de la tine în mănăstire.
– N-am vreme.
I-a spus şi celălalt cu nume rău:
– Fă-mi mie o mreajă, să am ceva din mâinile tale, avvo.
Iar el răspunse repede:
– Ţie îţi fac.
Iar cei doi bătrâni îi ziseră luându-l deoparte:
– Cum de noi te-am rugat, şi n-ai vrut să ne faci, iar lui i-ai spus „ţie îţi fac“?
– V-am spus că nu vă fac, şi nu v-aţi mâhnit, fiindcă n-am răgaz. Dacă lui nu-i fac, o să spună „nu-mi face bătrânul, fiindcă a auzit de păcatele mele“ şi numaidecât am retezat funia de la fîntînă pentru mreajă. De aceea i-am trezit sufletul, ca nu cumva să-l soarbă jalea.

Sursa: Patericul Egiptean