Capitolul 7

PENTRU CEI O SUTĂ PATRUZECI ŞI  PATRU DE MII, CARE AU FOST PĂZIȚI NEVĂTĂMAȚI DE BĂTĂILE CELOR PATRU ÎNGERI

Verset: 1

„După aceasta am văzut patru îngeri, stînd la cele patru unghiuri ale pămîntului şi ţinînd cele patru vînturi ale lui, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici peste mare, nici peste vreun copac”.

                                               Tîlcuire :

Deşi unii au spus că aceasta le-a făcut de mult romanii evrei­lor, că socoteau că cei patru îngeri ai lui Dumnezeu închipuiau, că cei ce vor fi ispitiţi nu vor putea să scape demînia lui Dumne­zeu, nici pe pămînt, nici pe mare. Dar cu cit mai greu va fi aceasta întru venirea lui Antihrist, nu numai într-o parte a pămîntului evreiesc, ci în tot pămîntul, în unghiurile căruia vor sta patru îngeri împlinind voia lui Dumnezeu, slujbele date lor iar nouă neştiute. Ţinerea vînturilor arată şi liniştirea bunei întocmiri a făpturii şi nouă ne arată scăparea celor răi. Pentru că cuvîntu­rile se hrănesc pomii ce sînt pe pămînt şi înfloresc şi pe mare umblă corăbiile cu vînt.

Verset: 2

„Am văzut, apoi, alt înger care se ridica de la răsăritul soa­relui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pămîn­tul şi marea”

                                           Tîlcuire :

,,Şi am văzut alt înger de la răsăritul soarelui, care avea (Iezechiel 9) pecetea viului Dumnezeu” acest lucru l-a văzut şi lezechiil care a văzut un om îmbrăcat în alb, adică în haină lungă albă şi care însemna frunţile (pecetluia) ce suspinau, ca să nu piară drepţii cu cei nedrepţi pentru neştiinţă. Pentru că nici în­gerii de multe ori nu ştiu bunătăţile cele ascunse ale sfinţilor.

Marginal: Adică s-au pecetluit şi s-au însemnat credincioşii lui Hristos care au scăpat de bătăile romanilor cînd s-a stricat Ierusalimul.

Aceasta i s-a arătat fericitului, cînd a văzut puterea cea înaltă ce le poruncea acelor sfinţi îngeri muncitori, ca să nu le facă nimic celor păcătoşi pînă ce nu vor cunoaşte pe slujitorii adevărului, care se vor despărţi prin pecetluire. Iar aceasta s-a făcut prin multe părţi prin cei ce crezuseră în Hristos şi care au scăpat de dărîmarea Ierusalimului de către romani cînd au fost multe milioane, precum spune marele lacob către dumnezeiescul Pavel. Mulţimea cea multă însă va fi pe vremea lui Antihrist cînd vine acesta, cînd pecetea Crucii celei de viaţă făcătoare va despărţi ne­credincioşii de cei credincioşi, care fără de sfială şi cu îndrăzneală vor purta semnul Iui Hristos înaintea pagînilor (se vor însemna cu semnul Crucii) pentru aceia zice îngerul:

Verset: 3           

„Zicînd: Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă ce nu vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nostru”.

                                  Tîlcuire :

Marginal: Cînd îl bate Dumnezeu pe om pentru păcate şi celelalte făpturi pătimesc împreună cu omul. În ce chip s-a făcut făptura pentru noi tot aşa cînd ne muncim noi şi ea se împărtăşeşte de bătăile acestea, precum şi atunci când se slăvesc sfinţii, împreună se veseleşte făptura. Pentru aceasta învăţăm că şi celor ce fac bine le trebuieşte ajutorul îngerilor cu pecetea Duhului cea dată nouă mai înainte de aducerea ispitelor. Marginal: ‘Ajutorul îngerilor este foarte folositor în ispite. Căci se vede din lucrare cînd le cerem ajutorul îngerilor, iar cei ce nu le cer ajutor rămîn neajutoraţi pentru că nu cer ajutor. Marginal: De către îngeri, căci singuri nu vor să facă bine, de aceia cer ajutor de la îngeri.

Verset: 4

„Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: 144.000 de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israil”.

Verset: 5

„Din seminţia lui Iuda 12.000 de pecetluiţi”

Tîlcuire :

Închipuirea numelor celor 12 patriarhi. Iuda se tîlcuieşte mărturisire, aici sînt arătaţi cei ce se mîntuiesc prin mărturisirea lui  Hristos cel răsărit din Iuda.

Verset: 5

„Din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Ruben, fiul vedeniei se tîlcuieşte, prin care se închipuiesc cei ce au agonisit vedenia duhovnicească prin curăţia inimii.

Verset: 5

„Din seminţia lui Gad, douăsprezece mii”

Tîlcuire :

Gad, ispită se tîlcuieşte, prin care se arată cei ce se încununează prin răbdarea ispitelor ca şi Iov.

Verset: 6

„Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Aşer, se tîlcuieşte fericire, prin ‘care pentru viaţa cea vrednică sînt arătaţi cei ce moştenesc fericirea Stăpînului şi cei ce se învrednicesc a sta de-a dreapta Stăpînului Hristos şi se numesc fiii luminii şi ai zilei.

Verset: 6

„Din seminţia lui Neftalim douăsprezece mii”

Tîlcuire :

Neftalim, rugăciune se tîlcuieşte, prin care se însemnează cei ce se lipesc de Dumnezeu cu rugăciunea neîncetată.

Verset: 5

„Din seminţia lui Manase, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Manase, se tîlcuieşte uitare, adică cei ce uită cele de pe urmă şi casele părinţilor pentru dragostea lui Dumnezeu.

Verset: 7 

„Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii”

                                    Tîlcuire : 

Simeon ascultare se tîlcuieşte, adică cei ce se îndreptează prin ascultarea dumnezeieştilor porunci.

Verset: 7

„Din seminţia lui Levi, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Levi, primit se tîlcuieşte, prin care se înţeleg cei primiţi de Hristos pentru viaţa lor cea sfîntă, însă Levi al optulea s-a pus
arătînd că preoţia cea adevărată (faţă în faţă cu Hristos) după a opta zi a învierii va fi.

Verset: 7

„Din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Isahar, plată se tîlcuieşte, adică cei ce iau plată de la Dumnezeu pentru că vieţuiesc în fapte bune.

Verset: 8

„Din semiaţia lui Iosif, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Iosif, adăugire se tîlcuieşte (înmulţire sau creştere) adică cei ce primesc cele ce sînt de trebuinţă lor pentru ca apoi să li se adauge împărăţia cerului.

Verset: 8

„Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Zabulon, locaşul puterii, sau bună mireasmă se tîlcuieşte, prin care se înţeleg cei întăriţi peste puteri prin săIăşluirea lui Hristos şi care s-au făcut bună mireasmă Lui, precum zice Pavel (II
Cor. 2).

Verset: 8

„Din seminţia lui Veniamin, douăsprezece mii”

Tîlcuire :
Veniamin se tîlcuieşte fiul durerii sau fiul zilei, sau fiul luceafărului de dimineaţă, adică cei ce împlinesc numărul cu dureri de inimă, ori credincioşii cei din evrei, ce au scăpat atunci din, robia romanilor sau care este lucru mai credincios, cei ce se vor mîntui prin credinţă dintre evrei, atunci Ia sfîrşitul lumii, de vreme ce, cum zice Apostolul Ia Rom. 11: După intrarea plinirii neamurilor tot Israilul se va mîntui. Şi amîndouă sînt primite. (Vezi că după ce se va plini numărul celor mîntuiţi din neamuri, tot Israelul se va mîntui, adică toţi care vor crede de atunci înainte în Hristos. Iar cînd zice că o rămăşiţă se va mîntui, arată că numai cei ce vor crede înainte de venirea a doua a Domnului se vor mîntui, nu şi cei ce n-au crezut şi au murit. Mie mi se pare că rîvnă a tocmirii arată din fiecare seminţie, înmulţirea seminţiei Apostolilor prin cei 12 înmulţindu-se în numărul cel deplin al miilor şi aşa plinind miile ce s-au zis. (prin 12 000 se înţeleg toţi cei credincioşi şi care au venit prin propovăduirea Apostolilor şi a Prorocilor.
Marginal: Adică patriarhii Legii Vechi. Fiecare Apostol avînd. Cîte :12000 de pecetluiţi, prin care se înţeleg toţi cei pe care i-au adus la credinţă. De vreme ce ucenicii au fost ai seminţiei celei căzute pe pămînt pentru iubirea de oameni, care a crescut roadă de multe feluri a mîntuirii a toată lumea. Şi să se ştie aceasta că neamul lui Dan nu s-a pus împreună cu celelalte, pentru aceasta, că din el se va naşte Antihrist, ci în locul lui s-a pus seminţia lui Levi, deşi aceia este preoţească de demult şi nu vine la număr. Iar tîlcuirea numerilor poate asemăna fiecărei seminţii vreo înţelegere cuvioasă oarecare, precum se pune întru cei de aproape.
Pe Iosif l-a pus in locul lui Efrem, feciorul său.
Marginal: Iar Manase în rînd se pune, căci Levi se pune în locul lui Dan, iar Dan se scoate. Şi cu cuviinţă şi numărul acestora intocmai s-a pus precum s-a spus şi pentru cele 12 căpetenii evreieşti de demult şi pentru oamenii ce s-au pus în locul lor, peste tot pămîntul, adică dumnezeieştii Apostoli precum s-a scris şi prin ei evreii cei risipiţi pe pămînt. În vremurile de apoi se vor munci (evreii fiind de partea lui Antihrist).

PENTRU POPORUL CEL FĂRĂ DE NUMĂR DIN NEAMURI ÎMBRĂCAT ÎN HAINE ALBE

Versetele: 9, 10
„După aceea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stînd Înaintea tronului şi Înaintea Mielului, îmbrăcată În veşminte albe şi avînd în mînă ramuri de finic”.

Tîlcuire :

Aceştia sînt cei de care zice David: „Psalm 138 – Şi-i voi număra pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi” sînt cei ce s-au luptat muceniceşte pentru Hristos şi care se vor mai lupta încă bărbăteşte în vremile cele de apoi, din tot neamul şi seminţia şi care şi-au vărsat sîngele lor pentru Hristos şi şi-au albit astfel hainele bunătăţilor lor şi le vor mai albi. Ţinînd în mîini ramurile de finic simbolizează biruinţele cele prea drepte şi albe ale inimilor care le sînt de mare folos. Inaintea tronului lui Dumnezeu, adică al odihnei lui Dumnezeu dănţuind ei şi ca nişte slugi bine pricepute aducînd mărire dătătorului de biruinţe peste draci.
Marginal: Şi împrejurul scaunului de heruvimi şi 24 de bătrîni şi toţi se înţeleg că sînt.

Versetele: 11, 12
„Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrînilor şi al celor patru fiinţe şi au căzut înaintea tronului, pe feţele lor, şi s-au închinat lui Dumnezeu. Zicînd: Amin! Binecuvintarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria – Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin!”

Tîlcuire :
Toţi îngerii stăteau împrejurul tronului şi al bătrînilor. Iată o biserică a îngerilor şi a oamenilor.
Marginal: Biserică în ceruri au şi o laudă: lauda lui Dumnezeu.
Şi cei ce se arată de mult înfricoşaţi oamenilor celor asemenea cu îngerii, precum ştim din Daniil, atunci împreună cu slujitorii, cu oamenii vor fi. Şi după inţelegerea oarecăror sfinţi, se arată întru sine în trupurile lor, pentru scrierea împrejur în loc.
Marginal: îngerii se arată în trupuri nu fireşti, precum oamenii în trup ci-şi iau trup, precum ştie Dumnezeu, schimbăcios. Însă „scriere împrejur” este a trupului firesc ce are lungime, lățime,adâncime, pe care o putem cuprinde noi, pentru aceia vrea Dumnezeu de se scriu împrejur şi îngerii, ca să-i putem vedea.
Şi după altă înţelegere, că nu este deosebire in trei părţi, în lung, în lat şi în adînc (lucru ce este firesc lucrurilor), pentru aceia nu se arată în firea lor, ci precum voieşte Dumnezeu aşa se schimbă. Îngerii şi se scriu împrejur. Imprejurul oricum al Heruvimilor şi al bătrînilor stînd, arată prin stare mărimea cinstei cu care slăvesc ceia ce se închipuiesc prin numărul bătrînilor, de la care toţi să trimită lui Dumnezeu mulţumită pentru biruinţa cea
cuvioasă ce a făgăduit-o întru noi.

Verset: 13
„Iar unul din bătrîni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sînt îmbrăcați în veşminte albe, cine sînt şi de unde au venit?”

Tîlcuire :

Şi a răspuns unul din bătrîni … Îndeamnă cu întrebare pe fericitul cel ce i s-a arătat spre dobindirea celor ce a văzut (Ioan).
Iar el cu neştiinţa se înţelepţeşte punînd-o înainte, se învaţă de la cele ce i s-au arătat.

Versetele: 14, 15
„Zis-am către el: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sînt cei care vin din strîmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sîngele Mielului. Pentru aceea sînt înaintea tronului lui Dumnezeu, slujind ziua şi noaptea în templul Lui; şi Cel Care şade pe tron înălţa-va cortul Lui asupra
lor;”

Tîlcuire :

Şi mi-a zis mie … Fericiţi sînt care vor lua roadă, pentru ostenelile lor cele trecătoare odihnă veşnică şi care vor împărăţi împreună cu Hristos pentru că au pătimit împreună cu Dînsul şi cei
ce-i vor sluji Lui pururea. Spunînd aici „ziua şi noaptea” arată neîncetat că acolo noapte nu va fi, ci o zi continuă care în locul soarelui celui firesc va fi luminată cu soarele cel mai presus de fire cu Soarele Dreptăţii. Prin aceiaşi noapte se înţeleg şi tainele cele ascunse şi cunoştinţele cele adinci, iar ziua le arată pe cele arătate şi lesne de înţeles. Iar Biserica Acestuia (templul) este toată făptura cea înnoită cu Duhul şi mai ales ceia ce au păzit arvuna Duhului întreagă şi neatinsă cum s-au făgăduit, şi cu această arvună au trăit şi au petrecut.

Verset: 16
„Nu vor mai flămînzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă”.

Tîlcuire :

Adevărat este că pîinea cea cerească şi apa vieţii vor avea. Şi de la ispitele cele arătate prin „soare” şi prin „arşiţă” nu vor mai pătimi durere, nici întristare, că vremea luptelor va trece.

Verset: 17
„Căci Mielul, Cel Care stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va aduce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”

Tîlcuire :

Zicînd: „Îi va paşte pe ei” arată că cei ce vor fi păscuţi de către Hristos atunci, nu se vor mai teme de năvala lupilor. Pentru că atunci lupii se vor trimite în focul cel nestins. Cei păscuţi de Hristos vor fi lîngă cele curate şi prea desfătate izvoare ale cunoștinței de Dumnezeu celei mai presus de fire. Prin apă s-a arătat turnarea cea de prisosit a Duhului lui Dumnezeu, precum a spus Domnul, despre cei ce vor crede în El după dreptate: „Că izvoare de apă vie vor curge din pîntecele lui” cu care sfinţii se vor adăpa atunci de prisos întru bucurie şi întru veselie fără de sfîrşit. Aceasta va fi după ce se va strica cunoştinţa cea din parte, cînd vor dobîndi desăvirsirea şi se vor dezbrăca de stricăciunea schimbării.

 

Fragment din Tâlcuire la Apocalips a Sfântului Părintelui nostru Andrei, arhiepiscopul Cezareii Capadochiei, manuscris in chirilică romanească din 1704, traducerea de diacon Gheorghe Babuț, Editura Pelerinul român, Oradea, 1991 ( pag.50-57)