De ceva vreme încoace bisericile parohiale și chiar mănăstirile au început să se împodobească precum brazii de Crăciun cu camere video, plantate prin toate colțurile, având ca punct central de supraveghere pe ”măria sa” monitorul instalat în pangar sau chiar în locul cel mai sfânt din biserică…în Sfântul Altar; care înregistrează și stochează orice imagine și tot ce se petrece în biserică și în exteriorul ei. La ce anume să fie atent preotul, la Hristos sau la monitor?

Oare cine a avut această ”înțelepciune” drăcească, ca ortodocşii să fie filmaţi şi supravegheaţi în cele mai intime momente ale relaţiilor lor personale cu Dumnezeu, atunci când se roagă, când se închină sau când varsă o lacrimă de pocăinţă pentru păcatele lor?

Dar ce fel de pocăință este aceasta atunci când știi că în afară de Dumnezeu te mai ”vede” şi altcineva? Să fie aceasta oare pocăință publică sau pocăință cu publicitate lărgită? Este de trebuință să fie supravegheați credincioșii de la ”centru”, dacă se pocăiesc în mod corect sau nu?

Sau poate că scopul prezenței camerelor video în biserică este acela de a fi păzite bogățiile și ”patrimoniul bisericesc”, sau chiar zidurile, care au devenit ”monument istoric” printr-o siglă aplicată pe perete.

Biserica lui Hristos nu este patrimoniul nimănui și nici monument istoric, ci este Casa lui Dumnezeu, Vistieria Harului, Locașul Sfinților și al Îngerilor; este Locul cel Sfânt unde împreună se adună mădularele bisericii pentru a se închina, a cinsti și a slăvi pe Unicul Dumnezeu Adevărat, Preasfânta Treime. Este Locul unde se jertfește Mielul lui Dumnezeu, Hristos, prin mâinile preotului ortodox și-L dă spre mâncare credincioșilor pentru a dobândi Viața Veșnică. Iar acest Locaș, Biserica, este exclusiv ” patrimoniul ” Lui, nu al oamenilor.

Casa lui Dumnezeu, Biserica, nu este muzeu, nici sală de spectacol, ci este Locul unde noi, ortodocșii ne tămăduim și ne mântuim. Este Locul unde Harul lui Dumnezeu con-lucrează cu omul, curățindu-l prin Sfintele Taine, pocăință și rugăciune, conducându-l către îndumnezeire. Dar în același timp păstrând cu acrivie Dogmele Bisericii, dar și bunacuviință, simplitatea și rânduiala pe care le-am moștenit de la Sfinții Părinți; rânduieli pe care dacă nu le vom păstra ”Duhul Sfânt nu va veni să se sălășluiască întru noi”.

Sau poate că scopul camerelor video în biserică este acela de a ”supraveghea” comportamentul și îmbrăcămintea necuviincioasă şi smintitoare a unor credincioși, pe care din păcate, păstorii de azi nu le mai mustră și nu le mai îndreaptă, alungând și prin aceasta pe Duhul Sfânt și astfel ”rugăciunea lor se preface în păcat” (Ps.108,6).

Sau cine ştie ce ”ascultare” au camerele video, ca supraveghind să nu se fure Harul din biserică, ca nu cumva credincioșii să absoarbă mai mult Har decât le este îngăduit de către ”împărțitorii Harului” (patriarhi, episcopi, preoți), în funcție de cât și dacă au plătit ”contribuția bisericească”, dacă au ajutat la construirea ”Catedralei Mântuirii Neamului”(a se citi pustiirii neamului) și alte taxe bisericești.

Cred că ajutorul vădit al camerelor video este să ne pândească pe noi, ortodocșii moderni și secularizați ca nu cumva să ne înșele Hristos cu ”ortodoxia Lui fanatică” și ascetică; supraveghindu-ne să nu deviem de la drumul apostaziei ecumeniste și să fim păgubiți de înlesnirile și avantajele ”lumii civilizate”.

Dar Hristos ne-a lămurit că Împărăția Lui nu este din lumea aceasta(Ioan 18,36) și că lumea aceasta zace în cel rău. Atunci ce caută cele lumești în Biserica lui Hristos?

Cel mai probabil camerele video au fost instalate pentru a-L păzi pe Dumnezeu să nu plece din Biserică pentru păcatele și ereziile acumulate în ultimul timp de către păstorii ei, riscând să rămână doar cu zidurile ”monument istoric”, după modelul ”bisericilor” apusene.

Ce-i cu noi? Ce vremuri trăim? Către ce ne îndreptăm? Ne păzește Dumnezeu sau camerele video? Dacă acceptăm să ne păzească camerele video, înseamnă că renunțăm la ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu și nu mai avem nevoie de El. Ferească Dumnezeu! Iar ”de n-ar păzi Domnul Cetatea (Biserica), în zadar ar priveghea cel ce o păzește”(Ps.126,1). De rugăciunile Bisericii se folosește toată lumea, iar noi am predat lumii păzirea Bisericii?

Supărăm pe Dumnezeu cu astfel de practici neortodoxe și ”Îl silim să plece din hotarele noastre” (Marcu 5,17) și să ne lase singuri, pentru că ne comportăm lumește, excluzând Pronia Lui.

Hristos, pogorându-Se la noi, deși era Dumnezeu și Atotputernic, a ales lucrurile simple și smerite, pilduitoare, mergând pe jos sau cel mult cu corabia, iar noi ce facem azi din Casa lui Dumnezeu? Să așteptăm să vină El însuși să facă bici din ștreanguri și să biciuiască neorânduielile din Biserică? (Matei21,13). Râvna Casei Tale m-a mâncat(Ps.68,11).

În Bisericile din Sfântul Munte Athos, Sfântul Sava și Sinai nici măcar lumină electrică nu există, iar noi facem ”sală de spectacole”, cu activități lumești și proiecții de filme documentare, chiar ”duhovniceşti” fiind? Ca să nu mai vorbim de concursurile bisericești și olimpiadele de religie, care încurajează și dezvoltă înfricoșător patima cea rea a mândriei.

Dacă am avea frică de Dumnezeu și L-am iubi cu adevărat și am dori mântuirea, am deveni noi înșine ”camere video” supraveghind ca în Biserica lui Hristos să nu fie îngăduit nici un fel de sminteală sau lucruri neduhovniceşti. Pentru că este păcat strigător la Cer ca, la piesele de teatru şi spectacolele lumeşti să se păstreze liniştea şi buna rânduială, iar în Biserica Dumnezeului Celui Viu, să se îngăduie asemenea sminteli, care arată disprețuirea Lui și necredința.

Dacă nu vor înceta smintelile și ereziile, ci se vor înmulți și nu se va găsi nimeni să pună stavilă acestei căderi, nu este greu de prevăzut ce ne rezervă viitorul și ce va fi cu bisericile noastre și dacă Dumnezeu va mai rămâne în ele.

Să ne rugăm cu stăruință Dumnezeului nostru Celui în Treime închinat și slăvit, să ne lumineze mințile și să ne înmoaie inimile împietrite și să nu devenim potrivnici Lui, Doamne ferește, din neștiință și nepăsare de neiertat; ci să păzim nepângărită Biserica Lui și tradițiile neschimbate(Iuda1,3), ca nădăjduind ”sfârşit creştinesc vieţii noastre şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată”, să auzim din gura lui Hristos: ”vino slugă bună și credincioasă…și intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.

19.06.2015 Dinu Tigoianu – Rm.Sărat

Prăznuirea Sf.Cuv.Paisie cel Mare