Comentând Icoana Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, profesorul P. Evdokimov susţine, că Biserica se roagă în această zi şi pentru sinucigaşi: „odată pe an, de Rusalii, Biserica se roagă chiar pentru sinucigaşi…” (Evdokimov P. Arta icoanei. O teologie a frumuseţii. Ed. Meridiane. – Bucureşti, 1993, – P. 286.). El aduce ca argument un pasaj din Rugăciunea a V-a de la Vecernia din ziua Cincizecimii, (Vecernia, numită „A plecării genunchilor”), în care se spune: „…Care şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare…; şi odihneşte sufletele robilor Tăi… în loc luminat, în loc de verdeaţă, şi fă-i vrednici de pace şi iertare. Că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, şi nici cei din iad vor îndrăzni a-Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi cei vii…”.
S-ar părea că are dreptate „profesorul”. „S-ar părea…”, dar lucrurile stau cu totul altfel, căci în Rugăciunea a VI-a de la aceeaşi Vecernie se precizează pentru cine „din cei ţinuţi în iad, aflaţi în legăturile lui (ale iadului), se roagă Sfânta Biserică?..”: – pentru „toate sufletele care au adormit mai înainte în nădejdea învierii şi a vieţii de veci…”.
Deci pentru „cei adormiţi în nădejdea învierii”(!). Şi aici ne întrebăm: cine din cei ce şi-au ridicat viaţa (s-au sinucis) au făcut-o în nădejdea învierii? Nici unul, nimeni. Toţi au făcut-o fiind cuprinşi de diavoleasca deznădejde. Nu şi-au ridicat cugetul la Hristos. Fie greutatea păcatului, fie nemărturisirea, fie mândria, sau nebunia şi într-un cuvânt neatârnarea serioasă i-a dus la sinucidere. Exemplul este Iuda, „fiul pierzării” (Ioan, 17, 12). Cununa păcatelor a fost că şi-a ridicat viaţa: „s-a spânzurat” (Matei, 27, 5). Adică, ascultând mai mult de păcat şi supus fiind diavolului, benevol s-a sinucis. Deci, benevol… Nu i-a pus diavolul funia în gât, dacă ar fi fost aşa, s-ar fi făcut mucenic…
Totuşi în ciuda la toate profesorul P. Evdokimov e de părerea că trebuie de săvârşit şi pomenirea sinucigaşilor, chiar dacă şi numai o dată în an. Această părere este susţinută de mulţi clerici. Unii susţin că pomenirea s-ar putea săvârşi după ce au trecut 7 ani de la momentul sinuciderii. Şi de ce anume 7? Care-i temeiul?
Dar ce glăsuieşte Sfânta Biserică?
În „Aşezămintele Apostolice” (Cartea a VIII-a, cap. 41, 42, 43) se indică direct pentru cine se roagă Sfânta Biserică: cap. 41: „Diaconul… adaugă şi acestea: Şi pentru fraţii noştri adormiţi în Hristos să ne rugăm, ca Iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce a primit sufletul lui (sau al ei) să-i ierte toată greşeala…”. În cap. 42 se spune la câte zile să se facă pomenire, iar în cap. 43 se accentuează că pomenirile nu ajută celor nelegiuiţi.
Nicăieri în stihirile de la slujbele de pomenire a tuturor celor din veac adormiţi, atât cele din perioada Triodului, cât şi cele din perioada Penticostarului, nu se pomeneşte de sinucigaşi.
În Canonul 14 al Sfântului Timotei al Alexandriei (†385) se spune că pentru cei ce se sinucid, fiind ieşiţi din minte, se pot face rugăciuni; iar nu şi pentru cei ce se sinucid fiind întregi la minte: „Întrebare: Dacă cineva nefiind în minţi ridică mâna asupra sa, sau se aruncă în prăpastie, să se facă pentru el proaducere sau nu?
Răspuns: În privinţa acestuia, clericul trebuie să lămurească, dacă s-a făcut aceasta cu adevărat ieşit din minţi fiind. Căci de multe ori rudeniile celui ce a pătimit aceasta, vrând să obţină aducerea jertfei şi rugăciune pentru el, minţesc, şi zic că nu era în minţi. Uneori însă a făcut aceasta din cauza tratamentului jignitor al oamenilor, sau altminteri oarecum din scârbă şi pentru acesta nu trebuie să se aducă jertfă; că însuşi de sine ucigaş este. Deci clericul negreşit trebuie să cerceteze cu deamănuntul, ca să nu cadă sub osândă”.
În Enciclica Patriarhilor Bisericii Soborniceşti a Răsăritului (Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la 1848: Epistola enciclica a Bisericii Una, Sfinte, Catolice şi Apostolice către ortodocşii de pretutindeni, cap. 18) se spune: „Sufletele oamenilor ce au căzut în păcate de moarte, însă nu s-au deznădăjduit la vremea morţii, ci s-au pocăit înainte să se despartă de această viaţă, dar n-au apucat să aducă nici o roadă de pocăinţă, cum ar fi: rugăciuni, lacrimi, metanii, privegheri, zdrobirea inimii, mângâierea celor sărmani şi celelalte fapte de dragoste către Dumnezeu şi către aproapele, toate câte Biserica Sobornicească le socoate dintru început plăcute lui Dumnezeu şi de bună treabă. Sufletele unora ca aceştia se pogoară în iad şi rabdă pedepse pentru păcatele făcute, nefiind totuşi lipsiţi de nădejdea uşurării de ele. Iar uşurare primesc, după rânduiala nesfârşitei bunătăţi a lui Dumnezeu, prin rugăciunile preoţilor şi prin facerile de bine săvârşite pentru cei morţi, şi mai ales prin puterea Jertfei Nesângeroase, care Biserica Sobornicească şi Apostolică porunceşte să se aducă zilnic pentru fiecare creştin în parte, spre odihna celor apropiaţi lui” (evidenţierile ne aparţin).
Părinţii au făcut teologie vie (aplicată în viaţă), nu la birou sau la oficiu şi catedre (pentru care şi că-deri şi abateri). Dacă am admite viziunea profesorului P. Evdokimov, că: „Biserica ar trebui ca în sâmbăta din ajunul Cincizecimii să facă odată pe an şi pomenirea celor sinucigaşi…”, atunci ar trebui s-o înceapă cu cel mai renumit: Iuda Iscarioteanul (!). Dar, vai! Unde mergem? Astăzi facem pomenire lui Iuda…, mâine îl vom canoniza pe Caiafa… Unde ajunge ştiinţa „teologilor” fără trăire şi experienţă?..
Protodiacon Ioan MUNTEANU
gresit!
Ce buni sunteti, si ptr cei considerati de”mana a doua „!
Vă amintiți că în timpul prigoanei turcilor sate întregi din Grecia se aruncau în prăpastie tinandu se de mana decât să pice în mâinile otomanilor.In Dobrogea se pomenește de niste fecioare care erau aproape în mâinile turcilor și ele au cerut timp sa se „gătească” pentru ei și s au aruncat în mare in acest timp.Ei bine,cum sunt judecați aceștia?
Aveți cunoștință despre un om drogat ca poate sa nu aibă discernământ asupra faptelor lui și ca nu toți care sunt drogați acceptă sa se drogheze, si li se dau de diverși „apropiati” cu interese meschine. Sa nu uitam ca banul a cumpărat inclusiv pe unul din Apostolii Lui Iisus. Atunci de ce nu toți oamenii sa aibă parte de pomenire, daca nu am trăit in pielea acelui om? Nu spune unul dintre Psalmi ca nimeni nu este fara de pacat în afara de Tine Doamne?! Nu a zis Iisus: cel fără de păcat sa ia piatra și sa arunce?! Vedeți-va de credința voastră, nu mai despicati toți firul în 4 ca după gândirea bolnava a unora a fost răstignit Iisus, dar ei au spus ca după Vechea Lege, cand de fapt ei nu suportau înțelepciunea Cuvântului a Celui care a zis eu am venit sa completez Legea Veche, adică și ptr cei mai puțin înțelepți, nu sa o pun la îndoială.
Și decand este voie să,, judecăm,, faptele altora dacă susținem că suntem credincioși? Fiecare cu,, greșelile lui,, răspunde conform Bibliei în fața Judecătorului Suprem nu avem noi cei păcătoși dreptul să judecăm pe alții pentru faptele lor.
Adevărat biserica se roagă pt toți cei adormiți în nădejdea învierii…deci cei care s-au sinucis…nu au mai crezut în înviere nu au mai nădăjduit….
Evdokimov era un eretic de la scoala de eretici ecumenisti din Paris.
Ferească Dumnezeu😲….ce sminteală!!!
Cu atât mai mult ca o susțin si clericii!!!
Ce să ne mirăm…..când vedem in ultimii ani cum pătrund atâtea erezii in BO fix prin Apostolii lui Hristos, preoții!!!
Buna ziua,as dori sa va intreb un lucru:ce se intampla cu omul care este ucis,exista sansa de mantuire in cazul acesta pentru ca i sa luat dreptul de a se pocai sau uciderea intra la aceeasi categorie cu celelalte tipuri de moarte?
daca biserica si Dumnezeu este iubire si Hristos Domnul a spus sa iubim aproapele, apoi cum sa nu ne rugam si pentru cei din iad, indiferent daca sunt sinucigasi sau nu?Cum sa fie pacat sa te rogi pentru unul care s-a sinucis?cum ramne cu MILA pe care a cerut-o Hristos?”NU JERTFA VOIESC, CI MILA!”.Daca nu ne-am ruga si pentru ei, ar fi asa ca in exemplul din Sf. Evanghelie cand L-au acuzat pe Mntuitorul ca vindeca in zi de sabat.pai eu ma rog, ca e de datoria mea sa ma rog si DUmnezeu iarta pentru rugaciunile noastre.Pai daca stam sa ne gandim bine, HRISTOS l-a scos din iad si pe IUDA, ca doar l-a gasit in iad si l-a golit la INVIEREA SA CEA GROZAVA.
Cine unde zice că e păcat să te rogi pentru sinucigaşi?
nimic mai GREŞIT! Iuda-Vânzătorul de Dumnezeu se află în gheenă până la Judecata Universală şi după Judecată, pentru că fostul Apostol Iuda Iscarioteanul a fost în toată plinătatea Adevărului şi l-a învrednicit Domnul să-i fie prieten Lui Însuşi DUMNEZEU IISUS HRISTOS, şi l-a vândut pentru 30 de arginţi (apropos, codul de bare sau IDNP din buletinele de identitate ale moldovenilor la fel conţin 30 de beţişoare, despre ce au vorbit şi Sfinţii că pecetea lui antihrist va fi din 30 de beţişoare), însă Domnul l-a iertat fiind încă Iuda în viaţă, când însă a mers să se spânzure, Domnul a făcut 2 mari minuni, a îndoit pomul gros şi Iuda a ajuns până la pământ cu picioarele, după care a mai încercat să se sinucidă încă odată, la care minunea s-a repetat, însă el a avut aşa de învârtoşată inima sa plină de mândrie şi invidie că a încercat şi a 3-a oară să se spânzure, la care Domnul a lăsat să-şi facă voia sa, după cum şi ne-a creat, cu libera voinţă şi cu posibilitatea de a fi independenţi aici pe pământ.
cineva l-a numit pe Iuda fiul şarpelui.
cine consideră că Iuda-Vânzătorul este iertat de Domnul – acela ERETIC este.
Se poate de rugat pentru cei ce s-au sinucis? mii jale de ei, unii chiar nu au fost asa de rai, sunt unele situatii sufletesti foarte delicate ca nu oricare poate sa le indure, si au cedat. Dumnezeu sa-i ierte!
Desigur că trebuie pentru sinucigaşi creştinii să se roage, însă în nici un caz să fie scris la slujbe, pomelnice pentru că merge osândă asupra celui ce scrie şi asupra preotului care liturghiseşte.
multe cazuri sunt cum diavolii aduceau boli la familii întregi, pentru că se primeşte blestem.
Însă avem posibilitate să ne rugăm cu metanii, să facem semnul Sfintei Cruci peste grâu şi să hrănim porumbeii cu acest grâu, în gând cerând de la Multmilostivul Dumnezeu să-i uşureze muncile celor care s-au sinucis (rostind şi numele sau zicând, numele lor Tu le ştii Doamne.).
Dacă e din neam – rugăciunea cu metanie trebuie să fie astfel:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, iartă greşala robului Tău (robilor Tăi) care s-a(u) sinucis.
Însă dacă sufletele care s-au sinucis nu sunt dintr-un neam cu tine, atunci rugăciunea e recomandabil să fie cam aşa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte pe robul Tău (robii Tăi) care s-a(u) sinucis.
Vrăjmaşul prinde mare ură pe cei ce se roagă din inimă pentru cei străini.
Multumesc pentru informatie!
despre care Nou Mc. vorbesti tu shi unde are el asa scrieri???
http://www.youtube.com/watch?v=WVZ8BzvfPs8
El a fost omorât de către slugile diavolului, i s-au scos ochii şi alte munci i s-au aplicat, asta doar pentru că spunea oamenilor că odată cu primirea IDNP (ИНН) – omul este şters din Cartea Vieţii şi scris în cartea morţii.
este net că interpretarea acestui răposat profesor Paul este o erezie, presupun din motivul că avea influienţă de la papistaşi.
Nu trebuie să-l pomenească de rău, pentru că dacă nu e la Dumnezeu – primeşte chinuri insuportabile, însă dacă e la Dumnezeu – se primeşte hulă împotriva Lui Dumnezeu.
Sfântul Noul Mucenic Andrei zice că, fiind-că trăim ultimile clipe ale vieţuirii terestre, Dumnezeu iartă neamurile, chiar şi sinucigaşii, dacă hrănim cu grâu porumbeii.