„Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. ” (Evanghelia după Marcu, cap. 13,vers. 32)

Veacul al optulea este socotit a fi ultimul veac al acestei lumi trecatoare, adica a opta mie de ani, „de la facerea lumii”. Veacul al optulea mai este inteles si ca veacul de apoi, numarul opt fiind un simbol al vesniciei.

Potrivit cronologiei bizantine, dupa care se ghideaza toate scrierile vechi bisericesti, anul Nasterii lui Hristos este anul 5508, socotit „de la facerea lumii”. Astfel, anul 2000 coincide cu anul 7508, iar anul 2012, cu anul 7520.

Derivata din Septuaginta si din traditia ebraica, era bizantina a fixat data creatiei lumii la 5508 ani inainte de Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos. Era bizantina a fost cronologia folosita oficial in Imperiul Bizantin si in bisericile ortodoxe. In Patriarhia Ecumenica, aceasta cronologie a fost folosita intre anii 692-1728. La noi, numararea anilor dupa era bizantina s-a facut pana spre mijlocul secolului al XVIII-lea, iar mai apoi, vreme de aproape un secol, au circulat ambele cronologii (era bizantina si era noastra, calculata de la Nasterea lui Hristos).

Veacul al optulea, veacul de apoi !

Sfantul Nifon al Constantianei, un episcop care a trait in secolul al IV-lea, ne-a lasat o marturie despre Infricosata Judecata, in care spune ca veacul al saptelea va fi curmat la jumatate: „A poruncit Dumnezeu sa-i aduca cele sapte veacuri de la facerea lumii. Mihail a primit porunca sa indeplineasca si acest lucru. De aceea, a mers degraba la casa testamentului si le-a adus. Erau ca niste carti mari, pe care le-a pus in fata Judecatorului. Apoi, a stat de o parte, privind cu respect, cum rasfoieste Domnul istoria veacurilor.

In sfarsit, a luat a saptea carte si a citit: Inceputul veacului al saptelea inseamna sfarsitul veacurilor. Incepe sa se generalizeze raul, desfranarea, nemilostivirea. Oamenii veacului al saptelea sunt rai, invidiosi, mincinosi, cu dragoste fatarnica, iubitori de stapanire si de argint, robiti de pacatele sodomicesti si de celelalte pacate. A mers putin mai departe, a citit ceva si, indata, si-a ridicat in sus privirea mahnita; a sprijinit o mana pe genunchi si cu celalta si-a acoperit fata si ochii si a stat asa, cugetand in sine multa vreme, apoi a soptit: Intr-adevar, acest veac a intrecut cu nedreptatea si cu rautatea pe toate celelalte.

Cand Domnul a ajuns la jumatatea acestui veac, a zis: Sfarsitul lui este plin de putoarea pacatului, de lucrurile omenesti, care sunt toate mincinoase si intinate: invidie, ura, minciuna, hula, dusmanie, chefuri, betii, desfranari, ucideri, avorturi, lacomie, iubire de argint, tinere de minte a raului. Dar ajunge! Il voi curma la jumatate! Sa inceteze stapanirea pacatului! Si zicand aceste cuvinte pline de manie, Domnul a dat Arhanghelului Mihail semnalul pentru Judecata.”

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, intr-una dintre profetiile sale, aminteste despre veacul al saptelea si al optulea, zicand: „Ipostasul veacurilor este nesfarsita lor prelungire, adica neintrerupta succesiune a timpurilor si nemarginirea anilor. Esenta lor este un duh foarte frumos si minunat, care se fixeaza pe toata intinderea sa in sapte semne (perioade de timp). De la veacuri au luat minte oamenii si ingerii. Si veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentru calatoria neintrerupta, in timp ce noua si ingerilor ne-a daruit viata. Astfel, prin calatoria lor neintrerupta, veacurile ne indeamna sa umblam si noi in acelasi chip. Aceasta calatorie a lor are inceput, sfarsit insa niciodata.

A luat si Adam, de la inceput, acest drum al veacurilor, dar pana astazi nu a putut depasi veacul al saptelea. Nu a putut din pricina noastra, deoarece, ca urmasi ai sai, cu acelasi sange, suntem la fel cu acela si calatoria noastra este comuna. Pana astazi adica nu s-au implinit cele sapte veacuri ale acestei lumi, pe care noi le masuram cu anii. Cand se vor implini, Cel Preainalt va ridica un vant infricosator in toata lumea. Atunci se vor impreuna oasele oamenilor si se vor lipi in chip armonios unul cu altul. Peste ele se vor intinde nervii si, dupa aceea, carnurile; si fiecare suflet, care a fost dezlegat de trupul sau cel stricacios, il va primi nestricacios. Atunci va trambita un inger cu o trambita infricosatoare si se va cutremura lumea. Mormintele se vor deschide, mortii vor invia intru clipeala ochiului si va cobora Judecatorul, Care va rasplati fiecaruia potrivit cu faptele sale.

Atunci va incepe veacul al optulea, precum zice Solomon: „Fa parte la sapte si la opt” (Ecclesiast 11, 2). Acest veac nu va avea sfarsit. Pe cei drepti ii va aduce in veselia cea nespusa si in odihna cea vesnica, in timp ce pe cei pacatosi, in pedeapsa cea nesfarsita. Dupa invierea mortilor, oamenii vor deveni nestricaciosi si nemuritori, raiul – vesnic, iadul – nesfarsit, iar veacul acela, netrecut.”

Veacul al optulea, ultimul veac al acestei lumi

Despre veacul al optulea, inteles ca ultimul veac al acestei lumi trecatoare, amintesc mai multi sfinti ai Bisericii Ortodoxe, printre care: Sfantul Nil Athonitul, Sfantul Cosma Etolianul, Sfantul Moise Arapul si Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. De asemenea, despre acest veac au mai vorbit si alti duhovnici de seama, printre care si parintele Dionisie Ignat, din Sfantul Munte Athos. Potrivit descoperirilor primite de acestia, la a doua jumatate a veacului al optulea, cand pe pamant se va inmulti faradelegea si se va raci dragostea, se va apropia sfarsitul lumii.

Deoarece veacul al saptelea „de la facerea lumii” a trecut, din mila lui Dumnezeu, noi suntem acum in veacul al optulea. Parintele Dionisie Ignat, facand referire la acest veac, spune: „Noi suntem in al optulea veac. In al optulea veac or sa fie mari greutati si mari schimbari in lume, spre rautatea si spre daramarea vietii sufletesti si duhovnicesti. Eh! Fiindca Bunul Dumnezeu a oranduit ca sa fim crestini ortodocsi, multi-putini, sa nu ne departam de povetele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfintilor Parinti cei indumnezeiti si sa speram ca o sa capatam mantuirea.”

Sfantul Ierarh Calinic, trecut la cele vesnice in anul 1868, a fost staret al Manastirii Cernica vreme de 31 de ani. Amanand zidirea unei noi biserici, in manastirea sa, din pricina unor zvonuri despre sfarsitul lumii, Sfantului Calinic i-au aparut in vedenie Sfintii Nicolae si Gheorghe, care i-au aratat anul „7500, de la Adam”, adica anul 1992. Acest an reprezinta mijlocul veacului al optulea.

Trecand anul cu pricina, s-a inteles ca acesta nu indica sfarsitul lumii, ci inceperea unor evenimente mondiale, care pregatesc sfarsitul lumii. In anul 1992 a avut loc unificarea economica si politica a doisprezece tari, in asa-numita Uniune Europeana. Tratatul privind Uniunea Europeana a fost semnat de Consiliul European, in data de 7 februarie 1992, in localitatea olandeza Maastricht.

Sfantul Nil Athonitul, intr-o profetie despre sfarsitul lumii, a spus: „Mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut. Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor. Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga. Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. (…) Atunci, vazand Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei putini care se vor mantui; ca se va sili Antihrist, cu slugile sale, sa insele si pe cei alesi. Atunci, fara de veste, va veni sabia cu doua taisuri si va omora pe inselatorul si pe cei ce-i slujesc lui.”

Sfantul Cosma Etolianul, vorbind despre greutatile din veacul al optulea, spune: „In vechime, atunci cand oamenii voiau sa pedepsească pe cineva, faceau juramant si spuneau: „Sa-ti dea Dumnezeu sa te puna impreuna cu preotii ce se vor afla in veacul al optulea de la facerea lumii!” De aceea, fratii mei, cu anevoie pot astazi sa se mantuiasca patriarhii, preotii, duhovnicii si dascalii, fiindca acum suntem in veacul al optulea.”

Parintele Dionisie Ignat, indemnandu-ne sa avem nadejde in Dumnezeu, spune: „Dupa scrierile Sfintilor Parinti, omenirea asteapta doua pericole infricosate: un razboi infricosator de mare si imparatia lui Antihrist. O sa fie un razboi infricosat, poate nu acum, dar in cativa ani. Asa va fi, ca nu vor mai cunoaste ca au fost oameni cei omorati. Suntem in vremurile de pe urma. Sunt semne vadite. Acuma, numai Dumnezeu stie care va apuca inainte, razboiul acela care se asteapta, ori imparatia lui Antihrist. Noua nu ne-a ramas altceva decat sa ne pregatim. Sa ne pregatim prin pocainta, spre marturisire curata, ca nimenea nu se poate mantui, decat numai prin pocainta, adica prin marturisirea pacatelor inaintea parintelui duhovnic.”

Teodor Danalache