„Dezghețul lacurilor și al râurilor este o imagine a despărțirii sufletului de trup.

Dezghețul lacurilor și al râurilor este o imagine a despărțirii sufletului de trup

Dezghețul lacurilor și al râurilor este o imagine a despărțirii sufletului de trup

Când apele scapă de chingile gheții, luciul lor începe să stea față către față cu aerul, care le mângâie cu suflarea sa, iar razele soarelui prind a se răsfrânge în ele. Așa se întâmplă cu sufletele curate, care se despart de trup; ele stau față către față cu Hristos, Care le revigorează și le luminează.

Citeşte şi:  Ce vor ereticii si sectantii? Sursa ascunsa a ereziei: mandria mintii umane

Atâta timp cât stă deasupra lor crusta gheții, apele zac ca într-o temniță, încătușate, neavând o comunicare directă cu aerul și cu lumina soarelui. Așișderea și sufletele noastre, cât timp trăiesc sub un înveliș trupesc, nu pot comunica nemijlocit cu Dumnezeu și cu sfinții, ci doar parțial, prin intermediul acelui înveliș.

Citeşte şi:  CATOLICII SE ROAGĂ ÎN BISERICILE PATRIARHIEI MOSCOVEI... Ei se împărtășesc fără spovedanie și nu slujesc cele douăsprezece mari sărbători.

Iar când va cădea învelișul trupului, vom vedea pe Domnul față către față, așa cum apele de pe care s-a topit crusta de gheață stau cu fața spre soare și intră în contact direct cu aerul.”

Sfântul Ioan de Kronstadt – „Viața mea în Hristos” – pag 270