In situatia in care sunt oamenii astazi, fac orice le spune gandul. Unii iau hapuri (medicamente), altii iau droguri… Vreo doi-trei pornesc sa faca o noua religie. In comparatie cu aceasta, se intampla putine rele precum crime, nenorociri, etc. Dumnezeu ajuta. Mi-a venit unul la chilie si-mi spune: „Ai o chitara?”. Ia hasis, au pofta de vorba – nu te intreaba daca si tu ai pofta – vrea si o chitara. Altii s-au saturat de viata si vor sa se sinucida, sau sa faca vreun rau ca sa pricinuiasca galceava. Si nu ca le trec astea prin cap ca niste ganduri de hula si le alunga. Ci s-au saturat de viata si nu stiu ce sa faca. Mi-a spus unul: „Vreau sa scrie ziarele ca sunt erou”. Unii se folosesc de unii ca acestia si isi fac treaba lor. Si totusi e bine, in comparatie cu ce se petrece, putine se intampla.

Binele e ca nu ne paraseste Dumnezeu. Bunul Dumnezeu pazeste cu amandoua mainile Sale lumea contemporana; mai demult o ocrotea numai cu una. Astazi, insa, in mijlocul atator primejdii in care traieste omul Dumnezeu il pazeste ca mama pe pruncutul ce incepe sa paseasca. Astazi mai mult decat odinioara ne ajuta Hristos, Maica Domnului, Sfintii, dar noi nu intelegem. Unde ar fi fost lumea daca El n-ar fi ajutat!… Cea mai mare parte a oamenilor ia medicamente si se creeaza niste situatii… Unul este beat, altul deznadajduit, altul ametit, iar altul nedormit de dureri. Vezi, toti acestia conduc masini, motociclete, fac munci periculoase, manuiesc utilaje primejdioase. Toti acestia sunt in stare sa conduca ? Putea sa fie mutilata atata lume. Cum ne pazeste Dumnezeu si noi nu pricepem !

Citeşte şi:  Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem oare și o mărturisire de credință?

Odinioara, mi-aduc aminte, parintii nostri mergeau la tarini si de multe ori ne lasau la vecina sa ne aiba de grija impreuna cu copiii ei. Dar atunci copiii erau echilibrati. Doar o privire ne arunca vecina si isi facea treburile ei, iar noi nejucam linistiti. Asa si Hristos, Maica Domnului, Sfintii: mai demult, doar cu o privire supravegheau lumea. Astazi si Hristos si Maica Domnului si Sfintii pe unul il tin aici, pe altul dincolo, pentru ca oamenii nu sunt echilibrati. Acum e o situatie… Doamne fereste! Ca o mama ce are doi-trei copii problematici: unul putin gura-casca, altul putin incrucisat, iar celalalt putin anapoda, si inca doi-trei ai vecinei de care sa ia aminte: unul sa nu se catare, altul sa nu se primejduiasca sa cada, altul sa nu ia cutitul sa-si taie gatul, celalalt sa nu mearga sa faca rau altuia, iar ea mereu sa-i pazeasca si supravegheze, si aceia sa nu priceapa nevointa ei. Tot astfel lumea nu pricepe ajutorul lui Dumnezeu. Cu atatea mijioace primejdioase ce exista azi, in cate feluri nu s-ar fi mutilat, de n-ar fi ajutat Dumnezeu. Dar avem de Tata pe Dumnezeu, mama pe Maica Domnului si frati pe sfinti si ingeri care ne pazesc.

Citeşte şi:  Mulţi oameni nu se gândesc că slava lumească şi averea nu se pot lua în cealaltă viată, cea adevărată

Cat uraste diavolul neamul omenesc si cum vrea sa-I faca sa dispara ! Si noi uitam cu cine ne luptam. Daca ati sti de cate ori diavolul a infasurat pamantul cu coada sa ca sa-l distruga ! Insa nu-l lasa Dumnezeu, ii strica planurile. Raul pe care merge sa-l faca aghiuta, Dumnezeu il pune in valoare si din el scoate un mare bine. Diavolul ara acum, dar la urma Hristos va secera. Si totdeauna vedem ca Bunul Dumnezeu in marile incercari nu lasa sa treaca mai mult de trei generatii, ca sa existe aluat inainte de robia babilonica (II Mac. 1, 19-22) israilitenii au aruncat intr-un put foc de la ultima jertfa ce au facut-o, pentru ca dupa aceea sa afle acelasi foc si sa-si inceapa iarasi jertfele lor. Si intr-adevar, dupa 70 de ani cand s-au intors, au aflat focul acela si au inceput jertfele. In orice perioada grea nu dispar toti. Dumnezeu pastreaza aluat pentru generatiile urmatoare. Comunistii au lucrat saptezeci si cinci de ani si au stapanit saptezeci si cinci de ani; iarasi trei generatii. Sionistii cati ani au de cand lucreaza, dar nici sapte ani nu vor stapani.

Citeşte şi:  Sfinții nu s-au temut de moarte, ci de judecata lui Dumnezeu de după moarte

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan