Nepăsarea, trufia și deznădejdea sunt pricini ale căderii sale. Diavolul, înainte de cădere, era bun. Dar, fiindcă a dovedit nepăsare și s-a lăsat stăpânit de deznădejde, a căzut într-un rău atât de mare, încât nu s-a mai putut ridica.

Că era bun ne arată și Scriptura, unde se spune: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18 ). Asemuierea aceasta a căderii cu un fulger îi arată starea de dinainte și repeziciunea cu care s-a făcut.

Citeşte şi:  Despre răbdare în încercări şi ispite şi cum să ne luptăm

Cum diavolul a căzut din pricina semeției, așa și acela care-i primește lucrarea se desăvârșește în semeție. De aceea, noi toți se cuvine să avem grijă să ne ținem departe de patima trufiei, ca să nu cădem în păcatul lui și să ne facem răspunzători pentru aceeași osândă și, totodată, părtași la pedeapsa sa.

Diavolul n-ar fi ajuns ce este dacă mai înainte n-ar fi căzut din pricina deznădejdii și, dacă, mai apoi, n-ar fi căzut din deznădejde în trufie.

Citeşte şi:  Sf. Vasile cel Mare - Ia aminte la tine-însuți

Pizma diavolului. Mă mir de pizma diavolului, pentru că nu putea acest demon viclean să vadă putere îngerească în trupul omului. Cum el însuși, în clipa în care s-a mândrit, a fost izgonit din cinstea ce-i fusese dată, așa ar dori să vă facă și vouă.

Prin călcarea poruncii a vrut să vă ducă la pedeapsa morții și să-și aline pizma, precum a spus iarăși înțeleptul „Iar prin prizma diavolului moartea a intrat în lume” (Înțelepciunea lui Solomon 2, 24).

Citeşte şi:  Vrei să te iubească Dumnezeu? Atunci fă-L datornicul tău, împrumutându-I cele ce dai săracilor

Diavolul, fiind îmboldit de ură și de ciudă și nerăbdând nenumăratele binefaceri ce i-au fost date omului încă de la facerea sa, orbit de ciudă s-a repezit la înșelăciunea, cea aducătoare de moarte.

Sfântul Ioan Gură de Aur; Diavolul și magia