Diavolul se mai numește și potrivnic pentru că și pe Dumnezeu Îl vorbește de rău înaintea oamenilor, și pe noi ne vorbește de rău înaintea lui Dumnezeu, ponegrindu-ne totodată și pe noi, oamenii, unii înaintea altora.
Altădată, pe Iov l-a defăimat dinaintea lui Dumnezeu, spunând: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” (Iov 1,9), dar și pe Dumnezeu dinaintea lui Iov, pe care l-a întărâtat împotriva Lui, spunând: ”Focul lui Dumnezeu a căzut din cer” (Iov 1,16). Nu l-a defăimat el, iarăși, pe Dumnezeu, în fața lui Adam, când a spus că ”se vor deschide ochii” (Facere 3,5) și nu-L defăimează și astăzi pe Domnul la mulți dintre noi, spunând: ”Nu Dumnezeu le poartă de grijă tuturor celor pe care le vedeți, ci a lăsat în seama demonilor toate câte sunt la voi„.
Pe Hristos, de asemenea, L-a defăimat în fața multor iudei, numindu-L amăgitor și vrăjitor.
Poate va voi cineva să afle cum lucrează diavolul. Când nu găsește o minte îndumnezeită, când nu găsește un suflet înțelept si cuminte, ce nu nesocotește poruncile Domnului și păzește cele arătate lui, îl robește si apoi se depărtează.
Dacă Adam ar fi păzit porunca dată lui de Dumnezeu: „…în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facere 2,17), n-ar mai fi pătimit toate câte le-a pătimit.
Sfântul Ioan Gură de Aur; Diavolul și magia