După cum tâlcuieşte Sfântul Nicodim Aghioritul, cuvântul Vaptisma (Botez) înseamnă scufundare, fiind un verb substantivizat care vine de la vapto, adică a scufunda. De aici provin cuvintele vaptizo (a boteza) şi perfectul compus vevaptisme (m-am botezat). Aşadar, noţiunea de botez se leagă de cea de apă.

Sfinţii Părinţi învaţă că există mai multe feluri de botez. Sfântul Grigorie Teologul spune că botezul este de cinci feluri. Primul a fost cel al lui Moise, care a însemnat o curăţire temporară, al doilea a fost cel al înaintemergătorului, care a botezat poporul cu botezul pocăinţei, al treilea este botezul lui Hristos, prin care oamenii se botează şi se fac creştini şi care se săvârşeşte prin harul Duhului Sfânt, al patrulea este cel al muceniciei şi al sângelui, iar al cincilea botez este al lacrimilor şi al pocăinţei.

După ce vorbeşte despre aceste tipuri de botez, Sfântul Ioan Damaschin mai adaugă şi altele. El spune că botezul este de opt feluri. Primul a fost cel al potopului pentru îndepărtarea păcatului; al doilea a fost cel al mării şi al norului, atunci când iudeii au trecut prin Marea Roşie şi au fost acoperiţi de un nor; al treilea a fost botezul Legii vechi, pe care l-a consfinţit rânduiala mozaică şi care este legat de curăţia trupească; al patrulea a fost botezul pregătitor al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, care îi îndemna pe cei botezaţi spre pocăinţă; cu alte cuvinte, Ioan nu ierta păcatele, ci le oferea oamenilor o înainte-curăţire, ceea ce înseamnă că ajuta poporul să-şi simtă păcătoşenia şi să aştepte adevăratul Botez al lui Hristos; al cincilea a fost botezul pe care l-a primit Hristos atunci când a venit la Iordan, botez care este diferit de celelalte, pentru că Hristos nu avea nici un păcat şi nu a făcut o mărturisire a păcatelor; al şaselea este botezul desăvârşit al Domnului, care are loc în Biserică prin apă şi prin Duh Sfânt; al şaptelea este botezul sângelui şi al jertfirii, pe care l-a primit Hristos pentru noi, adică Patimile şi Răstignirea, dar şi mucenicia sfinţilor care sunt părtaşi la Patimile lui Hristos; în fine, cel de-al optulea botez este cel de pe urmă, care nu mai este unul mântuitor, pentru că ei îndepărtează şi pedepseşte pentru veşnicie păcatul. Este vorba despre focul iadului.

Citeşte şi:  Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi (Iacov 4, 8) Despre pocăinţă și lupta cu patimile

Sfântul loan Gură de Aur face distincţie între botezul iudaic şi cel creştin. Primul (cel iudaic) nu curăţa de păcatele sufleteşti, ci numai de murdăria trupească. Botezul bisericesc este fără de asemănare mai presus, pentru că îl izbăveşte pe om de păcat, îi curăţă sufletul şi îi dă Duh Sfânt. Între acestea două se află botezul Cinstitului înaintemergător, care a fost o punte dinspre iudaism spre creştinism. Botezul lui Ioan era mai presus decât cel iudaic, pentru că avea legătură cu venirea lui Hristos, dar mai prejos decât cel al creştinilor.

De ce S-a botezat Hristos?

De vreme ce botezul lui Ioan avea rolul de a-i îndruma pe oameni pentru ca aceştia să-şi cunoască starea de păcătoşenie şi de a pregăti poporul pentru primirea Botezului desăvârşit al lui Hristos, iar Hristos, fiind Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, nu făcuse nici un păcat, atunci de ce a fost nevoie ca El să primească Botezul? Răspunsul la această întrebare ne dezvăluie adevăruri fundamentale.

Citeşte şi:  Făcându-ne Pământul supărător, ei ne fac Cerul drag

Sfântul Ioan Damaschin spune că Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curăţire, “ci pentru a lua asupra Sa curăţirea noastră”. El Şi-a asumat curăţirea oamenilor în acelaşi fel în care a primit Patimile şi Răstignirea, cu toată durerea şi suferinţa lor. Prin Botezul Său, Hristos a reuşit să împlinească multe lucruri.

Astfel, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin, Hristos S-a botezat pentru a strivi capetele demonilor din apă, fiindcă exista ideea că demonii locuiesc acolo; pentru a spăla păcatul şi a-l îngropa în apă cu totul pe vechiul Adam; pentru a-l sfinţi pe Botezător, fiindcă nu Înaintemergătorul L-a sfinţit pe Hristos, ci Hristos l-a sfinţit pe Înaintemergător, atunci când acesta din urmă a pus mâna sa pe capul lui Hristos; S-a mai botezat pentru a ţine Legea, deoarece El însuşi o dăduse şi nu voia să pară un călcător al ei şi, în fine, pentru a descoperi taina Sfintei Treimi şi a oferi preînchipuirea şi modelul propriului nostru botez, adică Botezul desăvârşit care se face cu apă şi cu Duh Sfânt.

Rezidirea neamului omenesc

Dincolo de toate acestea, prin Botezul Său în râul Iordan, Hristos a sfinţit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârşim slujba sfinţirii apelor, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să Se pogoare asupra apei. Astfel, după sfinţire, apa încetează să mai fie apă a căderii, făcându-se apă a reînnoirii, pentru că se uneşte cu harul nezidit al lui Dumnezeu.

În Tradiţia patristică, Botezul lui Hristos în râul Iordan este corelat cu trecerea minunată a Mării Roşii de către israeliteni. Aşa cum odinioară, prin harul făcător de minuni al Cuvântului neîntrupat ce a lucrat asupra lui Moise, egiptenii au fost înecaţi iar evreii au fost eliberaţi, la fel şi acum, prin puterea Cuvântului întrupat, omul stricat şi decăzut este replămădit, iar demonii sunt striviţi, adică îşi pierd puterea.

Citeşte şi:  Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: Ca să fiţi mai fericiţi decât sunteţi, urmaţi această pravilă

Sfântul Nicodim Aghioritul spune că olarul are nevoie de două elemente ca să refacă un vas: de apă, ca să amestece lutul, şi de foc, ca să ardă şi să usuce plămădeala. La fel a procedat Dumnezeu – marele olar – cu plămada omenească. Vrând să remodeleze firea noastră stricată de păcat, Dumnezeu a folosit foc şi apă. Focul a venit de la El, pentru că Dumnezeu este “foc mistuitor” care arde răul, iar apa a fost luată din râul Iordan.

Prin întruparea lui Hristos, ca şi prin toate celelalte etapele ale sfintei iconomii, între care se află, fireşte, şi Botezul în râul Iordan, neamul omenesc a fost remodelat. Căderea şi stricarea firii noastre au fost urmate de replămădirea şi de renaşterea omului. Această renaştere a avut multă putere, pentru că în urma păcatului firea omenească nu s-a nimicit în totalitate, dar şi pentru că replămăditorul omului a fost însuşi Creatorul său.

Este absolut imposibil ca apa şi focul să existe împreună, pentru că focul nu se poate aprinde şi nici nu poate să ardă într-un loc umed, iar apa stinge focul. În râul Iordan, ele au putut să coexiste, pentru că focul era nezidit, în vreme ce apa era zidită. De aceea, focul nu a fost afectat de apă. Dimpotrivă, apa zidită s-a sfinţit prin focul Dumnezeirii.

Extrase din: I.P.S. Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori