„Aduceţi – vă aminte de mai – marii voştri, care v – au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu, la a cărora săvârşire a vieţii privind, să le urmaţi credinţa.” (Evrei 13, 7)

Stareţul Hristofor (1905 – 1996) a fost un vas ales al Domnului şi un pilon de rezistenţă al Rusiei pravoslavnice în zbuciumatul secol 20. El a dus pe umerii săi consecinţele revoluţiei, ale războaielor şi ale instaurării ateismului. Fiind un om adânc credincios, s – a străduit să – i convertească din nou pe oameni la credinţa în Hristos; el înţelegea că cel mai grav şi mai păgubitor lucru pentru un popor este necredinţa în Dumnezeu. Prin viaţa sa pilduitoare a rămas un exemplu viu, un model de sfinţenie pentru creştinii care l – au cunoscut, care i – au cerut să se roage pentru ei şi i – au urmat sfaturile.

Vă oferim nişte povăţuiri şi cugetări duhovniceşti de – ale Stareşului Hristofor:

Citeşte şi:  Să ne amintim: De ce plîng icoanele... Semne de rău augur din Republica Belorus

Numai cu rugăciune şi cu nădejde la mila Domnului, vom putea birui această straşnică cădere. Este necesar să ne mobilizăm întreaga fiinţă pentru a recunoaşte capcanele celui viclean. Aceasta – i nevoinţa specifică vremurilor noastre. Toate faptele bune: voturile monahale, pravila de chilie, rugăciunea, milostenia, mersul la biserică, participarea la Sf. Liturghie, împărtăşirea cu Sf. Taine ş.a. – nu vor avea sens dacă nu vom conştientiza care – s acţiunile vrăjmaşului. De aceea, virtutea principală care trebuie să ne – o însuşim acum este păstrarea trezviei minţii şi gândirea (cugetarea) sănătoasă.

Oamenilor, care primesc acte cu IDNP sau chiar cu microcip – li se întunecă mintea şi ei devin ca nişte nebuni. Codul de bare, pe care – l primeşte omul şi – şi primejduieşte sufletul, încredinţându – l lui antihrist, simbolizează cei 30 de arginţi cu care a fost vândut Mântuitorul. După instaurarea puterii bolşevice, poporul pravoslavnic rus a resimţit adânc consecinţele trădării credinţei, a ţarului şi a tradiţiei prin prigoane, războaie, foamete, lagăre. Aceleaşi pedepse ne aşteaptă şi pe noi, dacă vom intra în sistemul lui antihrist, dar de data asta vreme de pocăinţă nu va mai fi. E greu de apreciat urmările negative care vor fi :degradare generală, apostazie, nebunie, isterie, orbire (sufletească), înşelare (duhovnicească); astfel se vor pierde nenumărate suflete omeneşti, ca în urma unei catastrofe. Dar, necătând la roadele sataniceşti ale acestui sistem, toţi afirmă în unison că încă nu – i ‘’pecetea’’. Într – adevăr, trebuie să fii puţin vătămat la minte ca să vezi ceea ce se întâmplă în jurul tău şi să nu iei atitudine.

Citeşte şi:  Armaghedonul care se apropie îşi adună oştile, şi fiecare trebuie să hotărască de partea cui este…

Oare chiar împătimirea după deşertăciunile lumii acesteia (pe care atât de mult au criticat – o Sf. Teofan Zăvorâtul şi Sf. Ignatie Briancianinov) – domneşte peste tot şi astăzi a devenit al nouălea păcat de moarte, stăpânindu – ne prin intermediul codificării? Mai devreme nu s – a putut vorbi despre aceste pericole, pentu că nimeni n – ar fi înţeles; iată că am fost nevoiţi să recurgem la compromisuri şi să facem pe plac, şi unora, şi altora (ne îngrijorăm de declinul ţării, dar primim, totuşi, ‘’ cadouri ‘’ de la străini, vorbim despre pericolul globalizării şi al controlului electronic, dar acceptăm IDNP ) … Aşa ne va găsi întunericul, pe neaşteptate – cântând imne de slăvire în cinstea renaşterii Ortodoxiei, iar împreună cu ‘’pravoslavia ‘’ pe care o promovăm, vom pierde şi patriotismul … Doamne, dă – ne pocăinţă la toţi: de la vlădică până la opincă !

Citeşte şi:  Cele trei feluri de ateism după Sf. Grigorie Palama: Păgânismul, erezia şi tăcerea/refuzul să vorbești despre Dumnezeu

Dar până se înfăptuieşte introducerea pe etape a peceţii, Dumnezeu nu ia oamenilor posibilitatea de a se pocăi.