Prima Revoluție Globală – Raport al Consiliului Clubului de la Roma, 1991 (fragment)
Din înțelepciunea “salvatorilor planetari”: Inamicul comun al umanității e omul
Inamicul comun al umanității e omul
În căutarea unui nou inamic care să ne unească, ne-a venit ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea s-ar potrivi. În totalitatea lor și în interacțiunile lor, aceste fenomene constituie într-adevăr o amenințare comună care necesită solidaritatea tuturor popoarelor.
Însă, desemnându-le drept inamic, cădem în capcana despre care am avertizat deja, și anume confundarea simptomelor cu cauzele. Aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și pot fi depășite doar prin schimbarea atitudinii și a comportamentelor depășite. Astfel, adevăratul inamic e umanitatea însăși.
Naționalismul are două tăișuri:
bazat pe vechiul concept al statului-națiune, el poate deveni prea ușor o sursă de intoleranță, conflict și rasism exagerat. Conceptul tradițional de națiune dispare în parte, în contextul internaționalizării: dependența unor țări pentru materii prime și energie, dependența altora pentru alimente, investiții, transfer de tehnologie și formare creează noi solidarități care nu sunt întotdeauna acceptate sau înțelese.
Fenomenul e cu atât mai evident cu cât e indus de vertijul fiecărui individ în fața apariției brutale a dimensiunii planetare și a construirii unor organizații regionale și interregionale precum Comunitatea Europeană, unde oamenii se tem că își vor pierde sufletul.
Doar atât …
Ioan 8:44 – Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
